We could all use a little change.

Well the years start coming and they don't stop coming
Fed to the rules and I hit the ground running
Didn't make sense not to live for fun
Your brain gets smart but your head gets dumb
So much to do so much to see
So what's wrong with taking the back streets
You'll never know if you don't go
You'll never shine if you don't glow

 That's the way I like it and I never get bored<3.


melodia asta mi-a schimbat ziuaaaaaa!!!

:(

Hmnnn.
Atatea lucruri care n-au fost corect spuse. Aruncate la intamplare. Nu e ok. Si nici nu o sa fie vreodata dar m-am obisnuit cu asta. Mai demult am pus pe blog un citat care spunea "Every action has an equal and total oposite reaction. So if things are going good it won't last forever. But if they're going bad, don't worry, it won't last forever either." Mereu ma gandesc la asta. Cum se poate ca, atunci cand ceva e frumos sa se transforme dintr-o data in ceva urat?  De ce trebuie mereu sa fim atat de paranoici, sa ne ingrijoram din cauza unor lucruri minore cand totul este atat de perfect defapt? Si mai ales, de ce uitam asa usor sentimentul ala cum ca, pentru cate minute/ore, totul e exact asa cum vroiam sa fie.
 Nu mi-as imaginat. NICIODATA. Cat de gresit era totul. In toate privintele. Cat de gresit a ajuns din cauza ca...m-am gandit doar la mine. Oarecum. Desi suna ciudat avand in vedere ca niciodata nu o fac, niciodata nu ma gandesc la mine. Si poate asta e problema. Poate ca problema e ca, gandim prea mult. Iar in siuatiile de genul nostru trebuie sa ai curaj daca vrei ca macar persoanele la care tii sa ramana langa tine. Trebuie sa spui "imi pare rau", sa spui ce simti. Am facut-o de muulte ori dar poate nu atunci cand trebuie. Cum se poate ca atunci cand eu gandesc ceva despre o persoana, respectiva sa gandeasca exact la fel despre mine? Lucruri urate, la care nu te asteptai. Si usor usor, incepi sa nu mai intelegi nimic. De altfel, ceea ce am scris aici e fara sens dar simt nevoia sa scriu. Efectiv sa scriu.
Si te gandesti cum ai putea sa repari lucrurile. Pai, cum ai putea?? Din moment ce tu stii cum trebuie sa se simta cineva cand gandeste ceea ce ai gandit si tu(da stiu, n-are sens). Nu poti decat sa te strofoci si sa ai rabdare, constient de faptul ca poti demonstra multe daca vrei si ca tu, dintre toate persoanele, nu o sa mai pierzi pe nimeni.
Dar da, ma consoleaza sa stiu ca, daca lucrurile merg prost inseamna ca trebuie sa mearga mai bine.
"Nu vreau sa uit, doar sa trec mai departe."

Nu mai sti cine sunt eu...
I'm a ghost of a girl that you looked right past. I'm a voice you didn't wanna hear. I'm a page in a book that you read too fast. But I'm still here.
You never cared, never tried, never even asked. Maybe I didn't wanna stay. You shut your eyes, told your lies then you had your laugh. And that's okay.
Cause you don't know me. You don't wanna know it's real. And I'm not sorry. For who I am, for what I feel. Cause you don't know me .
I got more on my mind than I ever told. I got pain that you never felt. I got the scars. I can deal with it on my own. I've got stories that I'll never tell. But maybe its just as well.
 I'm strong, I'm a mess. Altogether an emotional wreck. I can scream, I can beg you to see. I'm alive I'm awake, I'm unglued. I'm not gonna break down, now .

Cause you don't know me. You don't wanna know it's real. I'm not sorry. For who I am, you don't understand. Just how I feel.

  You don't know me.Because you don't even know yourself.

Daca tu nu ma cunosti, atunci cine?-we both think the same.-.

(partea cu rosu e si pentru tine, Gabi:))

!

just say my name  
just say my name
i feel your pain right
i feel your pain right

You told me that they can understand who I am.

M:"With everything happening today
You dont know whether you're coming or going
But you think that you're on your way
Life lined up on the mirror dont blow it
Look at me when Im talkin to you
You looking at me but I'm lookin through you
I see the blood in your eyes
I see the love in disguise
I see the pain hidden in your pride
I see you're not satisfied
And I dont see nobody else
I see myself I'm looking at the.."

A: Mirror on the wall, here we are again
Through my rise and fall
You've been my only friend
You told me that they can understand the man I am
So why are we here talkin' to each other again?

M:" Oh, I see the truth in your lies
I see nobody by your side
But I'm with you when you re all alone
And you correct me when Im lookin wrong
I see that guilt beneath the shame
I see your soul through your window pain
I see the scars that remain
I see you, Im lookin at the..."
 
A: Lookin at me now I can see my past
Damn I look just like my f-ckin dad!
Light it up, thats smoke at mirrors
I even look good in the broken mirror
I see my mamma smile thats a blessin
I see the change, I see the message
And no message could've been any clearer
So I'm stared with the man in the...

Uh...

Mirror on the wall, here we are again
Through my rise and fall
You've been my only friend
You told me that they can understand the man I am
So why are we here talkin' to each other again...?





!melodie perfecta. clip absolut superb. versuri superbe. GENIAL! de cate ori nu ni s-a intamplat macar unora dintre noi sa stam in fata oglinzii si sa vorbim cu cel de acolo, sa incercam sa ne intelegem pe noi insine. eu sigur am facut asta de multe ori in ultima vreme.!

NU!

Pleaca.
In secunda 2 mi s-au inmuiat picioarele si mainile au inceput sa-mi tremure. Nu ma puteam concentra. Atatea intrebari imi treceau prin cap si ma miram cumde nu le stiu raspunsul. E vina mea. Ba nu. E a lui. De ce nu am stiut sa pretuiesc ce aveam? De ce a trebuit sa devina asa complicat totul. Cum se presupune ca ar trebui sa-l uit pe cel care insemna "lumea" pentru mine? Nu am crezut niciodata ca o sa-l pierd asa. Imi imaginam ca mai de graba o sa ma scurg intr-o mare de lacrimi dar voi sti ca el e acolo. Acum, cum voi mai sti? As fi vrut sa stiu atatea acum cativa ani. Si totusi, de ce undeva in interiorul meu simt o farama de usurare? Oare chiar cred ca o sa-l uit odata ce va fi in cealalta parte a lumii?(la propriu). Oare ce se va intampla? Cuvintele sunt scrise aici dar mintea nu constientizeaza, ca si cum nu e adevarat. Nu vreau sa-l pierd PENTRU TOTDEAUNA, sa-l pierd in toate modurile posibile. Nu vreau sa fie ca si cum nu a existat cand a insemnat atat de mult pentru mine. ATAT DE MULT. Si m-am gandit ca sunt norocoasa ca macar orasul e acelasi dar n-am stiut sa profit. DE NIMIC. Mai sunt cateva luni dar greu de crezut ca ceva se va schimba. Vreau sa aud de la el "plec" si poate atunci voi fi impacata stiind ca nu am aflat doar in cel mai urat mod posibil. NU REGRET NIMIC, chiar daca primul meu gand cand am aflat vestea a fost ca mai bine nu-l cunosteam. Dar am suportat situatia, nu? Si totusi NU! NU pot sa o accept. NU vreau sa o accept. E ireal, nu se poate intampla una ca asta, de parca vorbim de altcineva nu de el.

I AM A STRONG WOMAN.
I have to survive.

Published with Blogger-droid v1.7.4

So sick of the drama.

You know they say every person is...unique. But, of course, because the balance of the nature must be... balanced, there are fakes too. Like the one and only who has always been steeling my ideas, even my words. You know that feeling when you get on somebody's blog and you wish you could see something that inspires you or crap like this. Well, the one and only has this thing and everytime I get on it's blog I have to read and see my ideas that she's pretending to be "her stuff". Like music, hobbyes, even the things that I say I like. Even my repast dress! Can you believe such thing? I wouldn't wish to anybody on this planet to meet a person like this. So full of fake things, build with a smile that's not her's. Oh wait I forgot, "she's a little rebel". So live your life you fake-person, but it will stop at a point. The point when you try to steel my life. So, like somebody said once "stop living my life and get your own!"
If you're such a brithish person, lemme' see if you can read what I wrote here and understand.
Have a nice my-life!:*

This is not me.

Nu mai sunt EU de la un timp. Nu-mi mai plac lucrurile ce-mi placeau inainte. Nu mai vreau sa rad si sa nu-mi pese ci sa fiu sigura de deciziile pe care le iau. Nu mai veau sa-mi bat joc de fiecare lucru pe care il am. Nu mai sunt eu. Sunt plictisita, de parca nu as avea de ce sa traiesc, sa simt. Nu mai traiesc momentele cu intensitatea de dinainte si nu ma mai bucur de lucrurile neinsemnate. Nu mai ascult muzica..nu mai pot. Ma plictiseste. E ca si cum vreau ca totul sa se schimbe, sa se transforme iar intr-o cursa nebuna in care ziua sunt trista iar noaptea plang. Acum nici lacrimile nu mai exista, nici sentimentele puternice. Nu mai am pasiunea pentru citit. Cartile ma plictisesc. Mi-e totuna oricum ar fi.
Nu inteleg totusi. Oare chiar am reusit sa ajung in acel punct in care sa zic "eh", si sa trec cu vederea? Fara sa-mi pese ca majoritatea oamenilor zambesc fals si asteapta mereu ceva la schimb, pentru ca le pot raspunde cu aceeasi moneda. Fara sa ma intereseze ce cuvinte arunc sau cat jignesc, fara sa ma intereseze ca unii sufera, asa cum o faceam. Fara sa-mi pese daca "el" ma iubeste, daca celalalt ma ignora si etc. Fara sa-mi mai bat capul. Cu ce folos pana la urma? Prieteni buni, familie, iubit....toti te dezamagesc in final; chiar si propria persoana. Nu ma mai inteleg, nu inteleg ce vreau, ce urmaresc, de ce ma comport in felul in care o fac. Dar eh, mi-e totuna.
Au mai ramas ciudat de putine persoane de care sa-mi mai pese.