"A trecut atata timp dar si acum mai sunt momente in care imi vine sa te sun. Asa nebun cum erai ma completai perfect. Asa nebun cum erai, erai al meu. Tu sigur esti ok...
M-am mintit prea mult ca o sa trec peste."


Imi vine sa urlu de durere, m-am saturat sa am pumnii umflati de la atatea lovituri, sa vreau o imbratisare de la tine si sa stiu ca nu o voi primi. M-am saturat sa-mi imaginez cum se simteau mainile tale pe corpul meu, stiind ca nu le voi mai simti. Nu am vrut sa ajung aici. Cine dracu mai crede in iubire cand inima e franta de atatea ori? M-am saturat sa fiu mereu distrusa. M-am saturat sa plang inainte sa plec la liceu si sa intarzii pentru ca stau sa-mi refac machiajul. M-am saturat sa le zambesc tuturor, sa ma vada fericita cand nu sunt deloc asa. M-am saturat sa ma prefac. M-am saturat sa merg singura pe strada si sa-mi tin privirea in pamant, sa nu mai vreau sa simt nimic, sa vreau sa fiu de piatra. M-am saturat de conversatii seci. M-am saturat sa am ochii rosii in fiecare dimineata si in fiecare seara, iar toata lumea sa spuna "e de la oboseala" cand nu e deloc asa. M-am saturat sa ma uit in oglinda si sa nu ma recunosc. M-am saturat de mine. M-am saturat sa fiu fara tine.
Nu mai stiu daca sa raman asa, sa fiu draguta sau sa incep sa arunc cu cuvinte si chestii in toate directiile. Nu stiu daca sa-mi opresc de tot sentimentele ( de parca ar fi posibil ) sau sa fiu optimista.


2 zile. Astea 2 zile sunt ultimele. Dupa zilele astea 2, ori trec peste, ori nu mai renunt absolut niciodata. Sunt curioasa cum o sa ma simt dupa astea 2 zile.

Uneori stau si ma gandesc cum am ajuns aici. Tu erai totul, erai lumea mea. Erai singurul lucru care ma aducea cu picioarele pe pamant cand totul o lua razna, dar erai in acelasi timp singurul lucru care m-ar fi putut face sa innebunesc. Toate conversatiile noastre ca "cei mai buni prieteni", momentele in care cica "ne spuneam totul"- chiar daca nu a fost asa, nu din partea ta -, momentele in care ne ajutam si ne povesteam. Imi povesteai despre copilaria ta, ma faceai mereu sa zambesc... Momentele de genul asta par atat de departe, parca ma gandesc la alte persoane, niste persoane care nu au pierdut totul si nu au devenit straine.

"Într-o zi te vei trezi și-ți va fi dor de mine. Nu spun că azi sau mâine, la naiba, poate nici măcar peste un an, dar la un moment dat îți vei aduce aminte de mine, involuntar, și abia atunci îți vei da seama că eu nu mai sunt aici, că eu am plecat de mult și că nu te-am mai căutat.. pentru că nici tu nu ai făcut-o."

CAT DE BINE MI SE POTRIVESTE ASTA!

"6 pasi de a uita o persoana:
1.Negarea
2.Furia
3.Disperarea
4.Depresia
5.Acceptarea
6.O vezi,se duce dracu tot si o iei de la inceput!"

Poze prea smek.

"A zis ca iar nu l-ai prins."

"Si ala ce i-a zis?"

"I-a zis: pai daca esti prost."

"Si statea asa si spunea *ba pariu ca o f*t?*"

"A zis gen *ba ies cu gagicamea si apoi ii zic ca ma cheama mama acasa si defapt ma intalnesc cu tine si stau si cu cealalta*"

Lovituri, hohote de plans. Chiar merit asta?