Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de
situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte
prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar,
obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care
reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare
tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt,
să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop,
dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu
singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.
-Octavian Paler (daca tot facem la romana..)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu