Doamne nu crd ca sa simtit cnv in halu in care ma simt. ce se intampla?? trebuia as fie un weekend frumos. trebuia sa am aproape persoanele importanet, trebuia sa zambesc, trebuia sa numi mai pese.! Numai ca am fost si sunt o proasta. De ce eu trebuie sa plang cu furie si nervi si sa incep sa am un asemenea dezgust fata de toata situatia. MAM SATURAT. e ca si cum nu ne pasa niciunuia cand defapt ne pasa. nu mai inteleg nimic. de ce? de ce nici eu nu am curaj de ce e asa nepasator de ce trebuie sa fie asa. e un simplu "de ce" care ma separat de cea mai importanta persoana pentru mine dintre toate panaramele de pe planeta [ma rog inafara de "voi". va stiti care.]. e ca si cum e o jungla si jocul e dur. numai ca eu ii pot face fata si tocmai pt ca pot rani atat de bine inapoi e oribil. de ce eu trebuie sa ma consum, uneori din prostie si de ce snt eu asa fraiera si uneori timida. merita? nu. nu meriat nimeni. de ce ranesc asa de simplu si dc intentionat si abea dupa imi dau seama cat sufera. am zis ca nu mai vreau sami pese. si totusi de ce? de ce pot ignora, jigni si ma pot forta sa numi pese de atatea persoane si numai de una singura nu? de ce?!!
pur si simplu nu mai suport weekendurile astea oribile cand de la atata stres din cauza unei singure pers imi vine sa vomit. la propriu. am niste oribile stari de greata dupa niste faze de genu asta. nu stiu de ce. pur si simplu nu mai suport ca mie sami curga lacrimile in timp ce scriu postu asta, fara ca macar sa vad bine literele [sper ca am scris bine tot pana akm] si ma simt obosita ca si cum as vrea sa ma prabusesc pe podea si sa cad si poate sami dea cnv un sut in burta si sa ma trezeazsca la realitate.
de ce am atatea si totusi eu vreau o singura persoana? ahh. de ce trebuie sa plang!!!!!. de ce in halu asta?!. si de ce nu pot sa tip?!!. si oare de ce imi sterg ochii cu furie de lacrimi si mie rusine ca snt atat de slaba si mai ales mie rusine ca e vba tocmai de acea persoana. se rupe. se duce. totul dispare si se simte. de ce sunt asa geloasa de ce e asa oribil. de ce simt ca nu...ca nu pot spune nimanui pt ca desi snt suparata pe acea persoana tot cu el/ea vreau sa vbesc. tot vreau sai aud vocea sau sa rad cand vbeste numai ca sa mai rasucesc putin dar doar putin cutitul in rana. e o durere cu care parca ma hranesc parca am o sete nebuna de ea si suna atat de sadic dar uneori mio fac cu mana mea simi place.
E ORIBIL! AJUNG SA URASC! NU VREAU! STIU CA NU VOI PUTEA NICIODATA URI PERSOANA PT CA MIE FRICA, CA SIMT EXACT OPUSUL. UN OPUS ORIBIL. nici nu ma pot exprima. doare prea rau. as vrea sa tip. dar stiu ca nu ma va auzi cel care trebuie. asa ca am sa tac. am sa ma inec in lacrimi. si imi voi continua viata, voi fi fericita, apoi va veni iar un alt weekend cu lacrimi. se pare ca am un ghinion oribil de la o vreme cu weekendurile. le urasc! suna prosteste dar nu vreti sa fiti in starea mea. mia spus la un mom dat dany "mama tu o sa te omori" sau cva de genu. nu cred ca a trecut cnv prin asta. si viata e simpla asa trebuie sa fie. dar frt poate eu snt pur si simplu o pesimista convinsa!! se pare ca in final, tot natura proprie iese la suprafata.
cel mai rau ma doare ca nu ma pot bucura si eu de viata asta in ac mod ca acea pers, fara sami pese frate! dar nu sunt eu aceea.! poate eu mam schimbat si nu in bine. nu pt el/ea. pt ca ma accepta prea bine inainte, imi dadea incredere, simteam ca cnv ma intelege. si a fost pt singura data in viata. si mie frica. stiu ca probabil a disparut si totul atarna de un fir de ata ce se desprinde usor, usor de ghem. desi lupt. inca lupt.
si doare. pentru ca nu stiu de ce, am simtit asta in legatura cu multe chestii, si sau adeverit. akm simt ca am obosit.
si stiu ca am pierdut asta pt totdeauna.
niciodata dar niciodata nu mam holbat la o poza mai mult si niciodata nu miau curs lacrimile in prostie de la o poza ca de la aceasta. [de sus.]
cred ca nu mai are rost sa spun ca pozele astea sunt...nam cuvinte. nu am. si gata. si fiecare semnifica un anumit lucru. pana si cea cu cei doi care se saruta. dar nu pot explica. si nici nu o voi face.
iar ultimele trei poze sper ca imi vor da taria sa privesc totul ca un "trecut" furtunos de care am scapat. sau de care voi scapa.
punct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu