so...in sfarsit simt s-a incheiat un capitol din viata mea, din moment ce voi termina "Destiny is a funny thing".
si nu! nu vreau sa uit ce a fost. insa am realizat ca i'm over him! finally...dupa atata vreme... amintirile raman si de fiecare data cand ma gandesc...
acel sentiment intre dragoste si prietenie. imi auzeam inima pulsandu-mi iar melodia ei imi invada urechile. imi simteam mana tremurand si incercand cu orice speranta sa mai prelungeasca inca un pic...un pic conversatia, pana in momentul in care veti intra iar intr-o tacere dureroasa.
am simtit cva. ceva puternic, de nedescris. acum insa, sunt fericita. libera sa iubesc cu toate ca el inca va mai fi acolo. poate nu se va termina brusc dar am progresat. conteaza....
probabil am suferit ca o fraiera. dar acea fraiera a invatat. stie acum...
si mai stie si ca e mandara de ea. e mandra ca a suferit; ca s-a deschis; ca a marturisit si ca si-a urmat inima.
acea fraiera stie ca are o viata pe care multi si-o doresc. ca are niste prieteni care ar da orice ca sa n-o vada suferind (sau spera). ca are niste persoane pe care se poate baza. si acea fraiera s-a gandit sa reziste macar pana peste 3 ani (pt adi:))))))))))))...dar acum serios...
ACEA FRAIERA S-A GANDIT SA INCEAPA SA-SI TRAIASCA VIATA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu