N-am mai scris de mult ceva coerent aici, decat mici fragmente de melodii. N-am mai avut puterea. Cam de cand a inceput iar liceul a luat-o totul razna. Am rezistat..pana n-am mai rezistat (duh). Si atunci, totul a luat-o incet spre rau. Imi zici mie ca m-am schimbat...imi zic multi asta.. imi place cum oamenii spun ca ai devenit ceva rau, dar nimeni nu te ajuta sa mergi spre bine. Doar iti spun ca te-ai schimbat in rau ca si cum totul o sa se rezolve brusc pt ca au zis asta. Am iesit cam acu o luna si ceva in pub de cand a inceput anul. M-am imbatat pt prima oara rau, si, surpriza, am inceput sa plang in bratele unor persoane care s-au speriat de asta pana la urma. Sau nustiu. Au obosit. De mine. Nu ma intereseaza. A fost o data, dar cum e aia, cand ajunge sa-ti placa? Nu mai stiu daca l-am sunat pe el prima oara atunci. Nu cred..am inceput apoi sa ma imbat des, m-am pierdut pe mine. Am avut si faze funny, *gen pipi in tufis*, si mult mult ras pt ca pana la urma e o senzatie smechera...dar nu le-au compensat DELOC pe cele rele. Am tinut-o asa 2 saptamani..nu zic ca a fost bine, dar nu regret, am dat tot afara. Mi-am vomitat si calcat in picioare tot sufletul. Si simt ca o iau de la inceput. M-am surprins pe mine pt ca, desi constienta de durerea aia, am socat multi cand au vazut cata era..
Dar s-a oprit si amortit tot in ziua aia. Ideea e ca, in bataie de joc, m-am distras. Doamne si erau atatia.. Pana cand din betie n-am mai ras, ci am inceput sa plang direct. N-am sa uit niciodata singurul lucru clar pe care mi-l amintesc. La semafor la universitate, in bratele celei mai bune prietene, tipand in timp ce plangeam "bagamias picioarele in tot ce mi-a facut si cat m-a distrus!". Cred ca niciodata n-am izbucnit in halu' ala. Ura.. N-am sa uit nici fata fetei care se uita la mine ca la o nebuna si atunci mi-am amintit din nou mie ca sunt o ciudata la care oamenii se vor uita mereu ciudat pt ca ei nu pot sa fie suficient de ciudati cat sa inteleaga ciudatul. CIUDAT=SPECIAL. Foreva'. *am deviat*.
Nustiu ce s-a intamplat urmatoarele zile, apoi a venit ziua Anei, despre care, again, as fi scris in mod normal. Betie, voma, lins, plans, bf. Nu stiu cum am ajuns sa plang in bratele tipului cu care sunt acum impreuna, si cumde nu s-a speriat, ci mai tarziu mi-a zis ca inca vrea sa fim impreuna. "Credeai ca esti penibila eu credeam ca esti iubibila" (siropos, stiu.). Nu stiu cum cacat am ajuns in bratele celui mai bun prieten. Stiu ca l-am sunat pe tipul de care eram indragostita (pt ca da, inca il iubesc din toata inima) si cred ca l-a durut oriunde numai nu la corason. Si cred ca il mai sunasem dar...
Am aflat cat de putin insemn pt tine, mersi, stiam asta. Si daca ai citi ca am zis asa ceva probabil iar te-ai victimiza. Si cam atat. Sti de ce zici ca m-am schimbat? Pt ca am deschis ochii. Haha, A.M.U.Z.A.N.T. Oricum ziua Anei a fost punctul maxim de la care toate s-au derulat usor. Oktober/Revenge. Multa lume. MULTA. Si tot nu pot sa cred ca sufeream atat de rau incat am inceput sa-i povestesc si sa-i plang mamei, careia nu-i spuneam mai nimic..Doamne..
2 feb. Sunt impreuna de atunci cu tipul despre care scriam la postul anterior.
"Doamne zici ca e.."
A urmat o saptamana chiar smechera, cu tot cu joia in care i-am cunoscut pe altii etc. Apoi..STREET HEROEEEES. Geniala zi. Deabea astept urmatorul. A fost prea smecheeer.
Urmatoarea sapt a fost...normala. si v-day. O da, "iupi". Chiar ma bucur ca am gasit o pers careia i se pare la fel de stupida ca mie ziua asta. M-am schimbat mult fata de anul trecut si sustin faza cu "daca placi/iubesti pe cineva, e valabil zilnic". Totusi, mi-a placut mult o faza din ziua aia: in 137 s-a urcat o tipa pe scaunul din fata mea care vorbea cu cea mai buna prietena a ei la telefon. Zambea si avea ochii in lacrimi de bucurie si ii zicea tipei cu care vorbea la telefon ca nu poate sa creada ce lucruri frumoase i-a spus (iubitul ei), ca el nu era niciodata asa etc.. aveam si eu starea asta odata..odata. Cand iubeam persoana aia care mi-a marcat existenta. Sau cand aveam o cea mai buna prietena.
Am iesit sambata, si am trecut printr-un moment naspa.
Oricum saptamana asta cred ca a fost efectiv cea mai buna de pana acum, ziua de luni a fost ciudata. In rest am iesit cu prietenii si iubitul si a fost genial. Mai ales momentele cand efectiv toti de la masa eram beti, intr-un sens bun:)). Am ras mult..
Ziua de ieri mai ales a fost smechera. Dar faza ciudata a fost cu tipul asta, Angelo, care fusese in generala cu mine. Mi s-a parut ciudat ca si-a amintit de mine dar anyway..*anyway*; ideea e ca nu mi-as fi imaginat eu in a6a ca tipul asta, care a fost o "faza", m-ar fi dus acasa in a9a si am fi vorbit de generala, sau ca i-ar fi placut de Ana. E ciudat cum se aranjeaza lucrurile..
Trecand peste, nu ma mai satur de momentele astea. Ca cel de azi, cand ma saruta in ploaie ( de cand visam la astaaa<3) sau nu-mi mai dadea drumul. Vreau asta. Mereu. Sa fiu fericita si sa chitai asa cum ii chitaiam unuia dintre cei mai buni prieteni azi in autobuz. Zambeam ca nebuna cand mergeam spre casa. Si ma ploua, si nu-mi pasa. Si m-am certat cu ai mei, si tot continuam sa zambesc.
All this crazy shit, those will be the best memories.
Published with Blogger-droid v2.0.10
