But I'll keep your memory, you'll visit me in my sleep

As fi vrut sa nu fiu "ea", dar sunt. Si, crede-ma, iti scriu asta aici in speranta ca intr-o zi vei vedea, asa cum totul pe blogul asta e ceva ce sper ca tu sa vezi; probabil ti-ai da seama, cata durere tin in mine, ca nu-i asa cum crezi tu. Ca e asa cum spuneam eu nu cum ai inteles tu. Si stiu ca sunt proasta, si am seri in care poate nu dorm pentru ca nu ma lasa vre-un tip, dar am seri in care nu dorm pentru ca ma gandesc la tine, DOAR la tine, pentru ca ma gandesc ce fel de sentimente mai am, pentru ca ma gandesc cat de data peste cap sunt, pentru ca ma gandesc la viitor, pentru ca imi bag dintii in perna, pentru ca ud perna, pentru ca ascult rock la maxim doar ca sa uit, pentru ca ma gandesc cat de bine era cu tine intins langa mine..pentru ca ma gandesc cum e viata, pentru ca ma gandesc ca merita si nu merita. Pentru ca iti dau block pe facebook sau pentru ca bag bateria innapoi in telefon dupa ce am aruncat cu el in perete..
Pentru ce sunt amintirile, daca ne fac sa suferim si mai rau in final? Pentru ce spun ca renunt si totusi, mi-e frica sa o fac? Nici nu cred ca exista o eu care sa nu fie indragostita de tine nu te iubeasca. Poate ca am facut cu altii tot ceea ce nu am facut cu tine. Dar poate ca "ei" au stiut sa-mi ofere o conversatie ciudata si frumoasa, sa-mi spuna cateva vorbe bune, mai mult sau mai putin pe degeaba. M-au pus pe primul loc atunci cand ei au fost mereu pe locul al 2-lea, in timp ce tu erai pe primu. Urat, nu? Foarte urat. Mi-au spus un "te iubesc" urmat de nenumarate motive sincere, m-au invatat ca merit pe oricine dar tu nu ma meriti. Si totusi, te vreau. Ciudat cum de la ei nu conteaza un "orice pentru tine" asa cum conteaza de la tine. Ciudat cum fix in momentul asta, ma suna un tip care mi-a dat deja 20 de apeluri, el cum a avut rabdare si tu nu? Si inca suna, dar nu-i raspund. Tie ti-as fi raspuns din prima numai ca sa vezi cat asteptam apelul. Ciudat cum, dupa ce nu-i bag in seama, inca mai au curajul sa-mi spuna un "buna" pe fb sau sa-mi trimita un mesaj dragut si funny. Ciudat cum ei nu zambesc la fel de pervers si adorabil. Ciudat cum unul din ei ar fi putut fi "cel special" si totusi, nu am putut sa-l las sa fie.

Chiar azi mi s-a spus "cum ar putea cineva intreg la cap sa te refuze pe tine?".

Absence makes the heart grow fonder.

Everyone says "absence makes the heart grow fonder". But everyone that says that is just another human being looking for a new way to make money or make you feel better, so they come up with good quotes that make people cry, and smile, and laugh; when really what they write means absolutely nothing to them and they feel not the least bit of emotions for what they are writing about. See, in reality absence doesn’t make the heart grow fonder, absence makes the heart lonely; and sad. Sure you wont ever forget a smile, or the things he told you before he left, or that he held your hand when you needed him to. But what about the sound of his voice? Or the feeling you got when he was wrapped up in your arms, Sure you remember that nothing in the world made you feel the way he could, but can you actually remember that feeling? You wake up everyday feeling like the only enemy you have in the world is the day itself. Everyday is potentially another day closer to him, and yet everyday is also another day without him. Only X more days of this torture until he MAYBE comes back, when really only X more days until nothing. And then you think, why am i even doing this? What am i waiting for? For him to tell me he loves me but we cant be together? For another goodbye? For another set of lonely months when the only way i can sleep is to cry myself to sleep and pretend like im happy with the way things are? And then after that, you get angry with that person because they’re gone and they left you. You hate the world for taking him away, and you hate him for letting the world take him away. And so you get angry with yourself for feeling like you did and hating them. You hate yourself for hating him. And you cry yourself to sleep because you cant remember what his voice sounds like or what he smells like, or the feeling you got when he said, “I love you.”And then you remember the reason you’re waiting in the first place. And you accept that you’re willing to wait alone, and sleep alone, and smile alone; even if you cant be together right now. you wont give up because they’re a part of you and you cant just let that part of you go. That’s when you realize there’s no turning back now, and youre stuck with the lonely days, and the sleepless nights. And you realize that none of that matters anymore. Because he’s worth it, and he will always be worth it. And that you’d live everyday alone in the pouring rain for him. That not pain, or fear, or even loneliness can keep him from you. Thats when you realise its all worth it and whatever happens…friendship or Romance again…..he is worth all the pain and heartache…because he is the man who makes you smile and laugh….and that is worth everything.


- Tema mea la engleza pe baza proverbului "Absence makes the heart grow fonder." inseamna "Ochii care nu se vad, se uita."
:D

Memories...

Lessons learned, bridges burned to the ground and it's too late now to put out the fire. Tables turned, and I'm the one who's burning now. Well I'm doing alright, 'till I close my eyes and then I see your face, and it's no surprise. Just like that I'm crawling back to you, just like you said I would. I swallow my pride, now I'm crawling back to you.....I'm out of my head, can't wait any longer. Down on my knees, I thought I was stronger but just like that, like you said I'd do, I'm crawling back to you.

Ai zis ca o sa ai grija de mine! Fmm.

Sa nu te mai vad, sa nu mai aud de tine. Mi-ai zis ca nu spui "promit" cand nu esti sigur niciodata. TE URASC. nu ai vrut poate, dar ti-ai batut joc.

YOU

Cine sunt? Sau mai bine zis, cine am devenit? Ma uitam la vechile postari (am avut si eu in sfarsit lipsa de ocupatie-ciudat) si aveam una in care ma descrisesem, exact asa cum eram. Ciudat cum nu aveam incredere in mine..cum spuneam ca eu sunt fata care ar baga capul in pamant de tristete, dar mereu ai recunoaste-o dupa zambet, pentru ca nu lasa niciodata sa se vada durerea si ar face o gluma perversa. A trecut cat...un an?
S-au schimbat enorm de multe, din toate punctele de vedere. Cel mai mult m-a socat insa, ca, inca de pe "vremea"(lu stefan cel mare) cand aveam aparat dentar, am zis ca daca va fi sa intalnesc pe cineva special, vreau ca acea persoana sa ma placa pentru ceea ce sunt eu. Si acum, sunt indragostita de o persoana care, mai mult sau mai putin, nu e ok cu felul in care sunt. Si nu ma refer la aspect, desi atunci despre asta vorbeam. Stiu doar ca, acum un an, n-as fi permis niciodata ca acel gen de pers sa insemne vreodata ceva pentu mine.
Nu m-am vopsit roscata, inca sunt tipa cu paru blond inchis, dar care uraste blondele. Nu mi-am pus extensii. Nu am nici lentile pana la urma, dar imi iubesc ochii. Am inlocuit accesoriile cu tinte in mare parte si am trecut de la blugi la tot felul de rochii si fuste, iar baschetii sau shoesii nici macar nu au mai reprezentat o optiune in vestimentatia mea. Recunosc, nu-mi placea cum aratam atunci. Acum insa, imi place, arat exact asa cum am visat mereu ca voi fi la varsta de 15 ani si sunt oarecum mandra de mine, mandra ca pot merge pe strada si sa intorc capete sau ca pot merge in croaziera si dintre toate fetele, eu sa fiu cea caruia el ajunge sa-i sopteasca "you're so beautiful". Oricum, trebuie sa-i multumesc celei mai bune prietene ca m-a facut sa nu mai fiu atat de inchisa in mine cum eram si ca face in fiecare zi ca lucrurile sa para simple. Mi-am schimbat caracterul. Cel mai bun prieten mi-a zis pe la inceputu verii "pana mea, nu stiu, poate ai mai crescut, suporti si tu altfel". Acum nu simt nevoia sa arunc un zambet fals. Zambesc sincer atunci cand simt nevoia si cand nu, am dreptul sa fiu trista. Nu aveam incredere in multe persoane atunci, care totusi erau in viata mea. De fapt, avem incredere intr-o singura persoana si tocmai aceea s-a dovedit a fi cea care nu merita. Acum stiu ca am 3 cei mai buni prieteni si un tip pe care il iubesc si imi este de ajuns. Ma pliez si acum pe personalitatea fiecaruia, insa nu o mai fac intr-un mod fals si sunt mandra de asta. Inca iubesc, dar nu mai sunt indragostita. Noptile? Le dorm, nu le plang. Ma comport normal si ma descarc asa cum ma simt eu mai bine. Acum nu prea am chef sa citesc ceea ce imi placea inainte, si desi prefer in continuare rock-ul pentru versurile geniale, nu am mai frecventat genul in ultima vreme si cu siguranta nu l-am mai exteriorizat. Mai nou, ma uit la orice are legatura cu medicina/psihologia (am terminat ieri "lie to me" <3, azi am inceput "dr. House"). Parerea oamenilor nu mai conteaza ("fuck it"- char a ajutat mult Skinsu'), si sper sa-mi mentin atitudinea asta si la liceu. Am ajuns sa inteleg si ca parintilor trebuie sa le spun"bine" si sa tac, dar sa fac asa cum imi este mie mai bine. Eram distrusa inainte, din multe puncte de vedere. Nu mai sunt, dar nu stiu daca voi mai fi. Eram o alta persoana. Acum vreau sa fiu asa cum ii place lui. Acum nu plec din casa fara sa fiu aranjata perfect. Acum zambesc perfect. Faptul ca am terminat-o cu aparatul dentar a fost un MARE pas pentru mine. M-a ajutat mult pentru ca m-a facut sa simt nevoia de a zambi din suflet si implicit de a trai. Dar m-a ajutat enorm si "relatia" asta de 2 ani jum pe care am avut-o cu el, pentru ca m-a invatat sa fac fata prejudecatilor si criticilor. Acum vreau sa fiu inconjurata de dragoste si sa pot oferi innapoi celor care merita/vor merita, sunt in sfarsit pregatita. Am devenit genul ala de fata care le spune "te iubesc" celor mai buni prieteni si care trimite mesaje pline de sentiment. Acum vreau sa cuceresc.
Nu mai sunt fata aia. Acum merg pe strada si incerc sa stau dreapta si cu pieptu in fata. Daca ma vezi cu prietenii, nu ma va interesa cum ma percepi. Daca sunt singura insa, o sa trec pe langa tine prinvindu-te in ochi, ca si cand nu exista persoana mai fitoasa. Inca dor multe, da, dar invatam sa traim cu asta. Nu mai tin totul in mine acum, mai las si afara, aici si acolo, ca sa-mi fie bine. Totusi, un lucru nu s-a schimbat: inca mai am glumele perverse.

Published with Blogger-droid v2.0.7

I could be your consolation if you'd be my saving grace.

                                                  (mersi Adi:*)

Published with Blogger-droid v2.0.7

!

"You keep coming back to the scene of the crime but the dead can't speak and there's nothing left to say anyway." (Three Days Grace-Chalk Outline, noua mea melodie preferata- trebuia sa fie una rock in final, nu?:D).

Published with Blogger-droid v2.0.7

You will never be

And now I'm defined by your silence, blinded by the tears... Looking back it was all so easy, I hope you know you're my last mystake. Was it fun for you to walk away? Hope you liked her cause she's so damn easy. You won't change.

Orgoliu. Orgoliu. Nu mai e simplu. Nu acum. Si totusi, nu mai am timp de asta..efectiv nu mai vreau sa astept acel moment in care tu imi vei acorda mai multa atentie decat iti acord eu tie. O sa fiu iar rece, dar nu la fel. Nu asa cum te gandesti. O sa-ti demonstrez ca, asa cum mi-am promis ca o sa te fac sa ma iubesti, o sa te fac sa-ti para rau ca nu esti ceea ce am eu nevoie.  Eu cu ale mele, tu cu ale tale, asa e? Asta e treaba? Atunci asa va fi. Si totusi de ce e asa greu? O discutie normala..atat am cerut. Dar nu-ti pot oferi asa ceva si aparent nici tu. Nu, nu esti tu de vina; eu sunt de vina, mereu eu!
You still turn me on, that's the problem.

Published with Blogger-droid v2.0.7

Spiru wtf.

Mi s-a spus sa mai scriu pe blog. Filozofii de viata cap 1: HABAR N-AM.
Mrg, ideea e ca vreau sa scriu dar dramele sunt prea puternice momentan pt a fi ocolite. Si totusi, stiu ceva ce vreau sa notez aici... Wtf man? Am intrat in Spiru si vreau back la Cosbuuuc! Sper sincer sa ma insel dar efectiv pana acum nu m-a satisfacut deloc nimic ce are legatura cu liceu asta..

Published with Blogger-droid v2.0.7

You and I go hard at each other like we going to war. You and I go rough, we keep throwing things and slammin' the door. You and I get so damn dysfunctional, we stopped keeping score. You and I get sick and I know that we can't do this no more.
But baby there you go again, there you go again making me love you. I stopped using my head, let it all go. Got you stuck on my body like a tattoo. And now I'm feeling stupid crawling back to you. So I cross my heart, and I hope to die, that I'll only stay with you one more night. And I know I said it a million times but I'll only stay with you one more night.
Trying to tell you no, but my body keeps on telling you yes. Trying to tell you stop, but your lips got me so out of breath. I'd be waking up, in the morning probably hating myself. And I'd be waking up, feeling satisfied but guilty as hell.
Baby give me one more night.
(I don't know, whatever...)

Published with Blogger-droid v2.0.7

fuck

Sunt acele momente GROAZNICE cand ai vrea sa ajuti o persoana si nu stii cum. Nu ai cum. Fuck the distance. Fuck bad timing. Fuck everyting. He needs saving. You need something. I know you fucking need something. Someone. And you need love. But I need that too. I won't comfort you, 'cause you never did. Still I cry because I'm worthless.

Published with Blogger-droid v2.0.7

!!

"Daca astepti prea mult sa se intample un lucru, nu va fi asa de minunat cum te astepti cand se va intampla."

Published with Blogger-droid v2.0.7

:)

Uneori te mira cat de ipocriti pot fi unii, cat de "unici" prin prostia lor. Alta-data..te mira cum, cel mai dificil lucru pe care trebuie sa-l faci e sa pastrezi lucrurile simple. Sunt dati cand vrei sa tipi, dar realizezi ca nu-ti mai pasa, dati in care esti confuz sau efectiv prea "jos" ca sa te mai ridici.

Apoi realizezi ca te doare-n **** de toate.

Published with Blogger-droid v2.0.7

You'll never see the tears I cry, you'll never see my heart in pain, you'll never know the reasons why I'll never fall in love again.

Published with Blogger-droid v2.0.7

Trec printr-o perioada destul de grea, probabil cea mai grea din punct de vedere al sanatatii (da, asa e, nu ma refer la sentimente) si ciudata din viata mea..incepusem sa ma gandesc, din moment ce n-am puterea sa fac nimic altceva momentan decat sa "reflectez", ca efectiv noi avem in toata viata asta scurta/lunga depinde de parerea fiecaruia, lucruri, oameni etc pe care le consideram asa-zise prioritati si care ne ocupa cea mai mare parte a timpului si a gandirii. Pana ieri dimineata, singura mea grija era daca ajung sau nu la film si daca sa-mi fac baie la cap ca sa nu fiu nevoita sa ies afara cu mama. Si app de mama, e aceeasi persoana care mi-a zis cu cateva zile in urma sa am grija de mine, pt ca nimic nu e mai important decat sanatatea, ca si cum ar fi prevazut cumva ca urma sa o patesc oarecum si eu, la fel ca fratele meu. Ma gandeam acum cat de important e pt mine sa ma bage cel pe care-l iubesc in seama, sa am hainele potrivite sau sa arat bine, toata vara viata mea s-a invartit in jurul acestor "prioritati" si numai si numai in jurul lor, pana la urma a fost vacanta si imi mai amintesc si ce mi-a zis Edi "pe bune Andreea, ce naiba, cine raceste la 40 de grade?". Cine? Eu:)). Totu, desi, iese si ceva oarecum bun din asta, cum ar fi faptul ca cel mai bun prieten imi da mesaje din 3 in 3 ore sau faptul ca am realizat iar, ca datorita vastei mele experiente cu penicilina (nu e prima oara cand fac injectii cu ea desi e groaznic) si cu mult ajutor, sunt destul de rezistenta. Repet, cu MULT ajutor. Si mai e si faptul ca aveam multe de rezolvat in legatura cu sanatatea mea si aparent, am inceput sa am grija de mine din toate punctele de vedere, sper sa fie ok atat cat se poate. Oricum ideea e ca in asemenea momente "grijile" mele zilnice mi se par inutile si sunt hotarata sa-mi rearanjez lista de prioritati si mi-am schimbat si gandirea. Orice ai face, ce faci in momentul in care te lasa sanatatea? O scoti la capat cu hainele, certurile, iubirea si viata; dar ce faci cand te simti la capatul puterilor? Nustiu daca s-a inteles ceva din ce am scris gen sunt ametita, dar simteam nevoia sa las asta aici ca sa-mi amintesc mie cand mai recitesc sa nu mai beau sucuri reci:)) si sa-mi amintesc si ca in momentul in care esti sanatos, esti relaxat si faci ce ai tu chef, constient ca poate te vei imbolnavi dar nu iti pasa, mai frumos e sa traiesti momentu acela; dar nu mai vreau sa ajung in starea asta. Vreau sa-mi amintesc cat de GROAZNIC DE RAU e ca sa nu-mi mai permit mie insumi sa mai trec vreodata prin asa ceva.

                                                                    Peace. (simteam nevoia:)))

You Only Live Once

Autumn

Bolnava. 1 Septembrie fericit. Macar a venit Darius acasa..