sâmbătă, 28 ianuarie 2012

So sick of the drama.

You know they say every person is...unique. But, of course, because the balance of the nature must be... balanced, there are fakes too. Like the one and only who has always been steeling my ideas, even my words. You know that feeling when you get on somebody's blog and you wish you could see something that inspires you or crap like this. Well, the one and only has this thing and everytime I get on it's blog I have to read and see my ideas that she's pretending to be "her stuff". Like music, hobbyes, even the things that I say I like. Even my repast dress! Can you believe such thing? I wouldn't wish to anybody on this planet to meet a person like this. So full of fake things, build with a smile that's not her's. Oh wait I forgot, "she's a little rebel". So live your life you fake-person, but it will stop at a point. The point when you try to steel my life. So, like somebody said once "stop living my life and get your own!"
If you're such a brithish person, lemme' see if you can read what I wrote here and understand.
Have a nice my-life!:*

joi, 26 ianuarie 2012

This is not me.

Nu mai sunt EU de la un timp. Nu-mi mai plac lucrurile ce-mi placeau inainte. Nu mai vreau sa rad si sa nu-mi pese ci sa fiu sigura de deciziile pe care le iau. Nu mai veau sa-mi bat joc de fiecare lucru pe care il am. Nu mai sunt eu. Sunt plictisita, de parca nu as avea de ce sa traiesc, sa simt. Nu mai traiesc momentele cu intensitatea de dinainte si nu ma mai bucur de lucrurile neinsemnate. Nu mai ascult muzica..nu mai pot. Ma plictiseste. E ca si cum vreau ca totul sa se schimbe, sa se transforme iar intr-o cursa nebuna in care ziua sunt trista iar noaptea plang. Acum nici lacrimile nu mai exista, nici sentimentele puternice. Nu mai am pasiunea pentru citit. Cartile ma plictisesc. Mi-e totuna oricum ar fi.
Nu inteleg totusi. Oare chiar am reusit sa ajung in acel punct in care sa zic "eh", si sa trec cu vederea? Fara sa-mi pese ca majoritatea oamenilor zambesc fals si asteapta mereu ceva la schimb, pentru ca le pot raspunde cu aceeasi moneda. Fara sa ma intereseze ce cuvinte arunc sau cat jignesc, fara sa ma intereseze ca unii sufera, asa cum o faceam. Fara sa-mi pese daca "el" ma iubeste, daca celalalt ma ignora si etc. Fara sa-mi mai bat capul. Cu ce folos pana la urma? Prieteni buni, familie, iubit....toti te dezamagesc in final; chiar si propria persoana. Nu ma mai inteleg, nu inteleg ce vreau, ce urmaresc, de ce ma comport in felul in care o fac. Dar eh, mi-e totuna.
Au mai ramas ciudat de putine persoane de care sa-mi mai pese.


duminică, 15 ianuarie 2012

pf.

School's back on ride baby.
Invatat,invatat si iar invatat. Ultima jumatate de a8a, ultimile luni in banca cu Gabi, ultimele in care ma voi strofoca sa nu-mi pese de retardatii din scoala mea de care totusi nu as vrea sa ma lipsesc. De la toamna, anu asta, nu o sa mai fiu in scoala cu Edi. O sa fiu la liceu babe, si iar ma apuca melancolia. So...o sa profit de lunile astea.
Wish me luck because I need it.
Published with Blogger-droid v1.7.4

miercuri, 11 ianuarie 2012

LOVING YOU IS SUICIDE.

Rihanna este geniala! De la a nu-mi placea ca artista am ajuns sa o iubesc si este una dintre cantaretele mele preferate. Melodiile ei au niste versuri care mie personal imi intra cu totu in inima pentru ca ma...ajuta, iar altele pur si simplu imi dau o stare de bine si ma motiveaza.
Dupa "Cry", melodia "Suicide" m-a facut sa plang rau de tot mai ales ca vocea Rihannei este atat de frumoasa pe toata durata melodiei.

But I heard you said you love me, that's the part I can't forget!!!

Friends.

Aseara stateam in pat si ma gandeam cat de terminata ma simt uneori daca nu stiu ca am langa mine persoanele cele mai speciale pentru ca m-am convins ca prietenii mei sunt cu siguranta cei mai buni!:X
Prietenii sunt mai importanti pentru mine decat baiatul care ma iubeste. Sunt mai importanti decat orice pentru ca sunt cei cu care sunt eu insumni. De curand, m-am simtit lasata balta si de asemenea mi-am dat seama ca si eu abandonam pe cineva. Nu vreau sa-i pierd si ii iubesc. Ei stiu asta si mi-au demonstrat-o azi ca si ieri alalterieri, ca si acum o luna si acum un an; ca merita. Si de curand am inceput sa lupt pt ei mai mult ca deobicei. Mi-am dat seama cat de fragila este linia dintre dragoste si prietenie; dintre iubire si ura; dintre fake si zambete. Si m-am gandit ca, eu am fost lasata balta de cineva. Nu am sa repet cu prietenii mei greseala pe care a facut-o acea persoana care mi-a marcat existenta. Simt nevoia sa scriu asta pt ca in general lumea mea a inceput sa se invarte in jurul acestor persoane speciale.
Sunt a8a si ma gandeam oare cati dintre colegi o sa pierd odata cu liceul? Cati prieteni? Cati prieteni foarte buni? Oare cati cu care nici macar nu sunt in scoala dar vor intra la liceu se vor schimba?
Intrebari prostesti avand in vedere ca ar trebui sa stiu deja raspunsul.

"Best friends are hard to find cause the very best ones are already mine."



duminică, 8 ianuarie 2012

New Year's Eve

Azi am vazut cel mai genial film evaaa'!!!!!!!!!!!!
Doamne, nu pot sa cred cum un film cu atat de multe persoane poate fi atat de frumos.:X
Am fost azi la "New Year's Eve" si pot sa spun ca, avand in vedere ca l-am vazut in 2012, e filmul meu preferat din acest moment. A fost efectiv superb mai ales ceea ce vrea sa transmita.
"Oamenii cred ca nu mai exista lucruri frumoase si magice. Atunci, cum iti explici ca, intr-o singura noapte, toti oamenii se aduna pentru a celebra inceputul unei noi sperante." Filmul era de vazut inainte de anul nou pentru ca mi-ar fi placut sa-mi aminteasca inca o data ceea ce a spus, "Un nou an inseamna o a doua sansa, noi inceputuri, speranta dar mai presus de toate ceea ce ne ajuta este iubirea."
Lasand la o parte faptul ca actorii au fost geniali mai ales ca au fost atat de diferiti de la Zac Efron(normaaal:>), John Bon Jovi, Michelle Peiffer, Sarah Jessica Parker, pana la Robert DeNiro.
Va spun sincer ca filmul merita. E absolut superb si cred ca distributia merita felicitari din plin!


sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Luca.

 Teenage Diary.
"Have you forgoten how you would make me feel when you drag my spirit down?"



Am deschis ochii si am inspirat adanc in timp ce pe fata am simtit ca mi se infiripa un zambet. Pentu o clipa, am avut penibila speranta ca tot ceea ce se intamplase noaptea trecuta fusese doar un cosmar din care m-am trezit. Si toata lumea stie ca, cosmarurile nu sunt  adevarate. Al meu era.
Din nu stiu ce motiv, ma simteam chiar bine. Ca si cum as fi dormit toti cei 15 ani ai mei si acum m-am trezit gata sa imprastii fericirea pe pamant asemenea zanei bune din povesti.
M-am ridicat in fund. Dormisem pe o canapea maro. Uitandu-ma in jur, mi-am imaginat ca asta trebuia sa fie sufrageria apartamentului tipului desi era mai mica pana si ca bucataria din casa mea. Casa mea...
Camera era calduroasa, cu mobila maro, genul acela de mobila ce aducea spre vechi insa se vedea clar ca era nou cumparata. Parea atat de familiar si reconfortant incat am pus iar capul pe perna mare si mov. Am inchis ochii si am oftat. Zambeam iar, simtindu-ma de parca pluteam.

- Inca unpic si puteam sa jur ca ai murit. Am deschis ochii si m-am ridicat repede in fund. In usa statea un tip saten cu par ciufulit. Era destul de inalt si partea aceea perversa din mine nu a putut sa nu se gandeasca cat de bine arata. Zambea.
Am continuat sa stau in fund sprinjinindu-mi greutatea pe maini si privindu-l cu un aer intrebator.
"Toc. Toc"
-Pot sa intru? a intrebat cu un gest teatral.
Am zambit si m-am trantit pe spate, bucurandu-ma de perna mea pufoasa si mov. Am inchis ochii si am inspirat adanc, dupa care m-am uitat la el.
-Ce faci? i-am spus zambind.
Si-a tras un scaun langa pat, s-a asezat si ma privit drept in ochi.
-Incerc sa te inteleg. Acum 12 ore credeam ca iti trebuie consiliere psihologica si aratai de parca iesisei din infern (si nu exagerez). Iar acum imi zambesti de parca ai vrea sa imbratisezi pe toata lumea. A ezitat unpic, dupa care a adaugat. Esti ok?
-Sincer? Habarnam. Ma simt ciudat. ma simt fericita si implinita desi nu inteleg de ce. Parca vad numai floricele. Am spus si am inceput sa rad constienta de faptul ca ma comportam ca o tampita si asta il ingrijora. Ma asteptam sa incerce sa ma faca sa revin cumva la realitate sau sa se dea inapoi. In lco de asta, a spus:
-Ai un ras frumos.
I-am zambit iar.
-Mersi.
L-am privit in ochi si m-am inmuiat cand am vazut ce culoare divina aveau ai lui. Doi ochi verzi atat de frumosi incat puteam sa jur ca vedeam culoarea ierbii sau orice lucru calmant si linistitor.
-Eu...m-am oprit pentru ca nu stiam daca era penibil sa spun asta deabea acum. Eu sunt Andreea, i-am spus intinzandu-i mana ca si cum deabea faceam cunostinta insa fara sa ma sinchisesc sa ridic capul de pe perna.
-Luca, a spus si a intins mana.
Hmnn...Luca.
-Si....care-i viata ta? am spus intrebandu-ma ce altceva as putea vorbi cu persoana care practic ma salvase aseara. Oare ce s-ar fi intamplat daca nenorocitul din masina in fata caruia ma aruncam ar fi fost altul decat Luca? Ala si-ar fi amintit sa apese frana? Am ignorat gandul asta si m-am uitat la tip.
-Hmn... pai, am vreo 18 ani si deabea mi-am luat carnetu'. Primu an de facultate...ah, de ce vorbim asta?
-Nustiu ce altceva am putea vorbi.
Liniste.
-Mda, corect..
-Ce facultate?
-Litere.
-Wow, am spus zambind. Pe partea aia ma cam duc si eu.
A zambit si el dar brusc am simtit nevoia sa schimb subiectul. El mi-a luat-o inainte.
-Tu presupun ca nu esti la facultate, nu? a spus ridicand din sprancene.
Am ras.
-Nu, nu sunt. Sunt in Cosbuc la uman. De-aia ma si duc spre litere. Asta in cazul in care fac facultatea in tara, ceea ce sper sa nu fie cazul.
Se uita curios la mine si zambea incontinuu asa ca nu m-am putut abtine sa nu intreb.
-Ce e?
-Clasa a9a? a zambit iar.
-Da. Ce e??
-Ai tot viitorul planificat.
Am zambit cand am aflat de ce se uita la mine de parca eram de pe alta planeta.
-Mda, sau cel putin ceea ce vreau eu sa fac.
Pentru cateva clipe, mi s-a parut ca ma priveste de parca as fi fost o fata sigura pe sine si nu una care tocmai suferise o depresie din cauza unor mitocani.
-Ciudat cum se aranjeaza totul, nu? Am intrebat ridicandu-ma in fund si simtindu-ma stanjenita.
-Stii, o fata ca tine nu ar trebui sa se lase doborata. Trebuie sa gasesti frumosul in viata. In dimineata asta ai zambit atat de frumos...nu am putut sa ma abtin sa nu zambesc si eu.
Ma uitam la el si mi-a trecut prin minte gandul inocent ca poate el m-ar putea intelege. Apoi, gandindu-ma ca, in ciuda maturitatii de care dadeam probabil dovada si de ceea ce imi doream in viata pentru a fi implinita, nu eram tocmai o tipa...cuminte, am spus aproape soptit.
-Nu sti ce fel de fata sunt.
S-a gandit putin, apoi a spus.
-Atunci, spune-mi.
Am strans patura la piept.
-Nu. Nu vreau ca tu care ai fost atat de dragut si te comporti cu mine atat de normal sa-ti creezi parerea pe care o au si ceialti despre mine.
-Atunci o sa te cunosc singur. Asa cum te comporti cu mine, asa te voi cunoaste. Si sa sti Andreea, pana acum imi placi.
Am zambit iar si m-am trezit ca ma ridic si il iau in brate, gandindu-ma peste ce om bun dadusem si ca, cuvintele lui insemnau pentru mine mai mult decat a insemnat fiecare vorba pe care mi-au spus-o parintii mei, menita sa-mi destrame fiinta si increderea pe care o aveam in mine.

vineri, 6 ianuarie 2012

I'm a lightweight. Better be careful what you say.

 De mult timp n-am mai simtit asta cand ascultam o melodie. Am plans efectiv pe melodia asta. Cum nu ai incredere in tine. Cum ai vrea ca ceilalti sa nu mai arunce cuvinte la nimereala. Cuvinte care te ranesc. Cum poti foarte usor sa simti ca esti un nimeni. Stiu multe persoane care simt asta si carora daca nu le va placea melodia, sper macar sa inteleaga versurile pentru ca reflecta o multime de chestii.





The slightest words you said?
 Have all gone to my head.
I hear angels sing in your voice. When you pull me close, feelings I've never known, they mean everything and leave me no choice.
Light on my heart Light on my feet Light in your eyes I can't even speak.
Do you even know how you make me weak?
I'm a lightweight. Better be careful what you say. With every word I'm blown away. You're in control of my heart. 
I'm a lightweight. Easy to fall, easy to break. With every move my whole world shakes. Keep me from falling apart .
Make a promise, please. You'll always be in reach just in case I need you there when I call.
Keep me from falling down drowned in your love. It's almost all too much handle with care.
  
Say you'll be there.Keep me from falling apart.
 
-Astea sunt cuvintele pe care i le-as spune celui si celei mai bune prietene. Astea sunt cuvintele pe care le-as spune iubitului meu. Astea sunt cuvintele pe care le-as spune parintilor mei. Astea sunt cuvintele pe care le-as spune tututror celor care ma judeca doar pentru ca li se pare amuzant sa-si bata joc.-
 

joi, 5 ianuarie 2012

It's my life (you know it).

In seara de revelion m-am simtit genial. Am avut langa mine persoanele care reprezinta trecutul si prezentul meu, am trait si am dansat toata seara lucru pe care nu l-am mai facut de ceva timp. M-am gandit ca... am tot ceea ce mi-am dorit vreodata si in seara aia parca am realizat cu adevarat.
Mi-am dat seama cat de mult am ajuns sa tin la anumite persoane fara sa vreau sau cum le-am uitat accidental pe altele. Anul trecut am spus ca 2011 va fi anul meu. Si asa a si fost. Acum nu vreau decat sa traiesc si atat pentru ca restu nu mai conteaza!

2012 va fi anul schimbarii, asa cum spun multi. Asta va fi valabil si pentru mine.
"Be yourself. Everyone else is already taken."

-Oscar Wilde