Nu am mai scris demult de un film care sa-mi placa, sa-mi placa de-a-binelea. Poate pentru ca, inafara de serialele mele nici nu am mai vazut filme. Dar, bineinteles, acum vine iarna si asta e perioada aceea din an in care eu vad aproape orice film. Orice film bun, normal. Sau bun dupa parerea mea.
Gaby mi-a spus ca filmul e despre doi prieteni buni care se indragostesc si pentru ca ei sa nu se desparta niciodata din cauza certurilor, invidiilor, complicatiilor etc ce pot interveni in viata unui cuplu; si pentru ca se iubeau foarte mult, au decis sa se vada o singura zi pe an pentru ca dragostea lor sa nu se sfarseaca. Superb, nu? Superb! Normal ca trebuia sa merg. Si repet, chestia asta se intampla timp de 20 de ani. Si spun iar, asta mi-a spus Gaby. Pentru ca filmul nu e tocmai asa dar tot pe acelasi fir. Oricum, povestea a surprins situatii care se intampla si in viata. Gen un tip si o tipa au fost impreuna tot liceul dar deabea cand l-au absolvit s-au cunoscut si au devenit prieteni buni. Absurd, nu? Da, dar si superb, perfect. O poveste, o prietenie de 20 de ani... Mi-a placut enorm de mult mai ales ca, un film de genul asta mi-a picat extrem de bine (si stiu de ce spun asta). Mi-a placut ca Ady a inceput sa planga desi nu i-am putut-o spune. As fi plans si eu, mult. Foarte mult... pentru ca nu e genu' de poveste cu happily ever after(sper ca am scris bine). Am avut noroc ca am fost mai multi si m-am distras de la a intra in melancolie.
- O prietenie care ascundea defapt dragostea adevarata iar atunci cand dragostea adevarata in sfarsit iese la iveala, e prea tarziu pentru a te mai putea bucura de ea.
"If you'll ever gonna hurt me I swear I will kill you."
"I'm not gonna hurt you, promise."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu