Nu am apucat pana azi sa vad ce ai scris (atat la comentariu -o sa scriu si acolo-, cat si pe blogul tau), deoarece nu am mai intrat... ma crezi sau nu, mi-au dat lacrimile cand am vazut ce ai scris pe blogul tau, nu stiu de ce...chiar imi e dor de tine si m-am bucurat enorm sa vad ca si tu te mai gandesti la mine. E atat de ciudat, se spune ca atunci cand ai un soulmate, nu trebuie sa fie neaparat un iubit. Poate fi un prieten, cineva din familie, etc iar atunci cand am vazut ce ai scris nu mi-a venit sa cred, asta gandisem si eu, la noi se aplica si se va aplica mereu chestia cu soulmates. Gandeste-te ca, dupa atatia ani, noi inca ne "cautam" una pe alta si nu stiu ce sa fac, cum sa vorbesc cu tine..imi e frica si rusine..sunt o fraiera, scuze. Ti-am zis candva ca noi orice facem tot ne gasim, adevarul e ca ma intelegeai mai bine ca oricine si nu stiu cum ar fi daca am vorbi acum, dar sper ca la un moment dat... si te inteleg daca uneori te gandesti ca iti e mai bine fara mine, multi gandesc asa din cate vad.. Nu stiu, imi e dor de tine, imi pare rau pentru tot. Iti multumesc ca mi-ai spus unde sa gasesc postarea pentru ziua mea, nu reusisem...si iar mi-au dat lacrimile. O sa o pun si aici si sper sa nu te superi ca fac asta, dar vreau sa-mi ramana, macar ca amintire..
I'm so sorry for everything
P.S. am crezut ca vreau sa renunt sa mai scriu (am crezut ca vreau sa renunt sa traiesc, ma rog) insa mi-am dat seama ca m-am saturat doar de blog-ul asta, care e plin de prea multe amintiri... ca mai bine scriu altundeva, incep ceva nou. daca mai vrei, de acum poti citi aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu