Tennage diary.

[dedicata lui Gabriella.-pentru ca datorita ei m.am apucat dinnou de scris.].

-cause everytime I’m getting closer life is just a roller coaster-

S.a apropriat si… m.a sarutat. Evident, nu stiu de ce nu m.a surprins. Ma asteptasem la asta, insa reactia mea cu siguranta m.a surprins si pe mine…

M.am ridicat mai mult pe varfuri si am savurat acel sarut cu toate ca stiam ca aveam sa regret mai tarziu. Dar era ultimul si oricum as fi putut sa stau si sa simt gustul acelor buze la infinit si fiorul pe care il trezeau in mine.

Cand am realizat cam ce faceam defapt (specific, totul, sau marog mare parte din situatie, era muult in ceata.) m.am incruntat usor insa fara a rupe sarutul. Probabil el a simtit ceva, dupa cum o facea deobicei, asa ca s.a oprit. S.a dat un pas mai in spate ramanand totusi foarte aproape (dar foarte aproape) de mine. Ochii mi.au ramas asupra lui, asupra fetei lui, asupra ochilor lui. Avea o expresie greu de citit, ca deobicei, insa parca era ceva acolo. Astepta ceva de la mine, sa spun ceva sau orice iar pe deoparte avea o tenta de ingrijorare combinata cu curiozitate sau… Am clipit rapid de cateva ori, chinuindu.ma parca sa ies din transa. Mi.am coborat privirea si de data asta am avut grija sa.mi trag pe mine prosopul. L.am ocolit tremurand si impleticindu.ma, fiindu.mi frica sa nu ma opreasca. Insa nu a facut.o. Am iesit pe usa si am inchis.o in urma  mea. L.am lasat acolo, in camera, si o ultima privire aruncata m.a facut sa vad ca ramasese ca impietrit in tot timpul asta. Insa n.am mai stat. Am intrat repede in cealalta camera si am inchis repede usa de parca m.ar fi urmarit cineva; apoi, lafel de repede am inchis.o pe cea de la baie cateva clipe mai tarziu. Inima inca imi bubuia in urechi si atatea variante de raspuns impleticite pe care sa i le ofer in momentul in care ma va intreba ce sa intamplat imi treceau prin cap, in timp ce camera parca era cuprinsa de vartej. Am intrat in dus si am inceput sa dau de una singura din buze ca si cum Victor ar fi fost in fata mea iar eu ii explicam totul. Insa fiecare tentativa de idee esua deoarece habar nu aveam cam ce.ar spune el. Cu siguranta ceva imprevizibil.. Asa ca, marog, am facut totul prin ceata. Am iesit din baie si am gasit.o pe surora mea sister cu cracii in sus citind volumul 3 din Academia Vampirilor. Am profitat de faptul ca  ea “avea treaba” (pare.se ca nici nu ma observase) asa ca am apasat pe clanta usii ca sa ies in hol. Ceva din mine chiar spera sad au peste Vic acolo. Imediat ce am inchis usa in urma mea s.a deschis si usa din fata mea si un tip inalt si brunet a iesit. S.a uitat la mine cu aceeasi expresie greu de dezlegat insa eu nu m.am multumit decat sa fac ochii mari. In secunda doi  mi s.au umplut de tristete. M.am uitat la el si am reusit sa.mi gasesc glasul care a parut sa rasune ca un ecou in linistea mormantala dintre noi. De data asta chiar nu ma mai puteam rezuma doar la faptul ca ne intelegeam din priviri.

-Mm..unde e Walle? am spus apeland la primul lucru..normal.

-A.. face dus de vreo 30 de minute. Plus dusul tau de inca 30 deci…

-Da bine am inteles.

Am ras putin pentru ca pur si simplu reusea sa.mi usureze mereu situatia. Cu toate ca aluzia la dusul meu imi trezise in minte o gluma cam obraznica.

-Ce naiba va tot luati de dusurile mele! am spus prefacandu.ma indignata.

-Nu inteleg ce poti ss faci intr-un dus atata timp. De fiecare data!

Stiam unde batea apropou'.

-Multe... am spus cu un zambet obraznic si ridicand din sprancene.

A luat un aer stupefiat ca in gluma insa macar eram 2 perversi aici.

S.a facut liniste si m.am incordat iar.

-Am…ok, pai eu ar trebui sa cobo… am spus in timp ce pusesem piciorul pe prima treapta a scarilor, cu gandul la nimic altceva decat sa scap din atmosfera aia. Insa o mana m.a oprit si m.a facut sa ma intorc. Of… Am deschis oochii mari in timp ce el astepta sa fac ceva. Am urcat inapoi teapta si am oftat.

-Ce e?

-De ce ai plecat?a intrebat in soapta iar cuvintele lui spuse astfel mau injunghiat mai tare decat daca s.ar fi enervat (stare pe care o evitase de fata cu mine).

-Cand? am spus prefacandu.ma ca nu stiu, insa stiam ca nu va tine cu el. Totusi, a continuat.

-Adineauri…a spus de parca era evident (si sincer, mda, era).

-Ce ai fi vrut sa fac? Am spus in lipsa de un raspuns imediat.

-Asta nu e un raspuns.

-Iar incepi.

-Cu ce?

-Nimic. Lasa…

-Pf…a zis dar era o chestie pe care n.ar fi vrut sa o aud eu.

-Ce?

-Iar incepi cu nimic. De ce nu.mi dai un raspuns?

-Ce raspuns? Ce vrei sa.ti spun? Am strigat aproape, cu toate ca ma enerva faptul ca ma vazuse aprinzandu.ma de prea multe ori in ultima vreme in timp ce el doar incerca sa bata in retragere lucru pe care il apreciam desi nu i.o aratam.Daca vrei sa vorbim despre asta sa sti ca am nevoie si de ajutorul tau pentru ca singura… singura nu pot.

-Ok, spune. Pai..hai sa vorbim. A spus cu o voce calda si intelegatoare.

 Am scos un sunet intre oftat si genul ala de “hmnn” pe care il faci cand te gandesti la ceva anume. Nu prea vroiam sa incep o conversatie care avea sa dureze ceva timp aici, in capatul scarilor, asa ca am trecut pe langa el si am mers incet catre fotoliile din mijlocul holului. El m.a urmat foarte indeaproape.

M.am asezat pe un fotoliu iar el langa mine si ne.am intors astfel incat sa fim aproape, dar sa ne vedem si fata in fata.

-Uite…am inceput imediat ce s.a asezat si l.am vazut cum imediat si.a concentrat atentia asupra mea. Nu stiu cum sa zic…pff… am avut o tentativa de ras la care el s.a mai relaxat.

-Hmnn..mm……..of. Pf Doamne cat ma enerveaza chestia asta. Am spus de parca as fi strigat la ceruri

-Care chestie?

-Asta. Dece mereu tre sa-ncep sa ma balbai in fata ta cand vreau sa.ti explic ceva… Nu mi se intampla niciodata, cu nimeni.

-Poate ca, cu “nimeni” nu prea esti deschisa.

-E ciudat… am simtit cum isi intoarce fata mult spre a mea. Dar ma bucur totusi. Am spus cu multa hotarare.

Am simtit ca zambeste putin insa inca avea ochii mari si era curios sa afle nu despre ce vorbim, stiam asta, ci in ce fel am sa abordez eu problema. God, cat uram ca ma lasa pe mine prima..

-Frate adica vreau sa spun …am inceput si mi.am simtit pornirea in glas. Acum incepea.

Vreau sa spun ca nustiu, e ciudat. Adica pe bune, tie cum ti se pare? Nu prea avem nimic concret in chestia asta. Adica uitete si tu cat de naspa e. Nu suntem nici prieteni nici iubiti si nici la mijloc. Atunci ce suntem? Eu nu pot sa accept chestia asta pentru ca nu imi face bine si nu vreau sa ma implic sentimental in asta mai mult decat este cazul. Adica, nu stiu cum este la tine , am spus amintindu.mi ceva important, dar eu nu prea pot face chestia asta gen o distractie de o zi da o zi nu. Daca era pur si simplu o vacanta de o saptamana la mare/munte sau oriunde asa zilnic si concret, da. Dar asa nu vreau si stricam totul. Pana si prietenia care siasa s.a cam dus naibii. Adica, eu asa simt. Am spus si m.am oprit insa nu m.am uitat la el. Ci doar asteptam. Si..nustiu, am continuat. Apoi am tresarit brusc. Imi pare rau si ca folosesc “nustiu” de atatea ori dar nu…nu…pur si simplu uneori chiar nu stiu. Multe lucruri mie inca nu imi sunt clare. Si daca eu nu prea stiu anumite lucruri, cum se presupune ca ar trebui sa le pot explica altora…?

-Da am inteles chestia asta. a spus. Insa ma deranjeaza putin uneori, adica, chiar ma bucuram ca puteam vorbi deschis.

-Nu e vorba de deschis ci ca…am nevoie sa.mi aleg cuvintele. am spus si am zambit iar el m.a urmat cu-gandul la o amintire.

-Deci…? Am spus nemaiputand sa astept reactia lui la celalalt subiect.

-Cred..ca ai…dreptate. a spus cu grija. Adica da, stiu dar nustiu…e ceva diferit si imi place.

-Si mie imi place asta. l.am intrerupt brusc. Chiar imi place/plac toate astea. Dar…dar nu asa.

A scos si el sunetul de hmnn+off.

-Ma simt altfel, intelegi? Asta e ideea. E altfel asa cu tine. Ma simt bine.

Mi.au venit in cap niste versuri de la rima lui neintentionata insa am refuzat sa.mi fie distrasa atentia.

-Si eu. Dar..ce facem? Am spus sperand ca de data asta sa.mi dea macar un raspuns, oricat de ciudat ar fi el.

-Daca tu zici ca nu poti risca….

-Nu e vorba de asta, Vic,intelegi? E vorba ca am mai trecut prin asta.

-In ce fel?

-Aproape la fel.

Am interpretat linistea lui ca un semn de intrebare si odata ce am continuat mi.am dat seama ca interpretasem corect.

-Pai sti, anu' asta…cand noi nu prea vorbeam, (am pronuntat f incet cuv astea) m.am aropriat mai mult de un tip din gasca. Si marog, imi era cel mai bun prieten. Adica nu era ca tine, sa ma inteleaga perfect, dar apreciam la el atitudinea lui si faptul ca…totul parea simplu, intelegi? Oricum, ideea e ca dupa multe luni am facut o gluma si de la gluma aceea totul s.a terminat cu un mesaj gen “deci presupun ca acum suntem impreuna?” si marog i.am zis ca da…long story. Dar faza e ca am fost o vreme. Si a fost foarte tare. Iar apoi, cand s.a destramat totul-nu conteaza din vina cui-nu ne.am mai vorbit. Si m.a durut. Am mai incercat apoi sa reluam legatura, am iesit, a fost ok; cam ca inainte, insa apoi totul devenea complicat stii…gelozie si chestii. Si culmea, nu din partea mea. Si marog. Nu am rezistat, nu exista “doar prieteni” dupa o faza de.asta. Decat foarte rar. Si e greu…dupa parerea mea. Mi.am pierdut cel mai bun prieten. Si am mai facut greseli din.astea. Dar nu vreau sa le fac si cu tine. Nu merita. i.am spus in final.

Totul era intr.o liniste deplina iar el se gandea…

-Nustiu ce ti.a facut tipul ala, sau cum s.a rupt totul, insa eu nu sunt el. a spus hotarat intr.un final; raspuns la care chiar nu ma asteptam.

 -Stiu…am spus. Ai vreun raspuns la toate astea?

-Pot sa te intreb ceva?

-Da. am spus curioasa dar si obosita.

-Vrei sa fi cu mine?

Next.