Atatea lucruri care n-au fost corect spuse. Aruncate la intamplare. Nu e ok. Si nici nu o sa fie vreodata dar m-am obisnuit cu asta. Mai demult am pus pe blog un citat care spunea "Every action has an equal and total oposite reaction. So if things are going good it won't last forever. But if they're going bad, don't worry, it won't last forever either." Mereu ma gandesc la asta. Cum se poate ca, atunci cand ceva e frumos sa se transforme dintr-o data in ceva urat? De ce trebuie mereu sa fim atat de paranoici, sa ne ingrijoram din cauza unor lucruri minore cand totul este atat de perfect defapt? Si mai ales, de ce uitam asa usor sentimentul ala cum ca, pentru cate minute/ore, totul e exact asa cum vroiam sa fie.
Nu mi-as imaginat. NICIODATA. Cat de gresit era totul. In toate privintele. Cat de gresit a ajuns din cauza ca...m-am gandit doar la mine. Oarecum. Desi suna ciudat avand in vedere ca niciodata nu o fac, niciodata nu ma gandesc la mine. Si poate asta e problema. Poate ca problema e ca, gandim prea mult. Iar in siuatiile de genul nostru trebuie sa ai curaj daca vrei ca macar persoanele la care tii sa ramana langa tine. Trebuie sa spui "imi pare rau", sa spui ce simti. Am facut-o de muulte ori dar poate nu atunci cand trebuie. Cum se poate ca atunci cand eu gandesc ceva despre o persoana, respectiva sa gandeasca exact la fel despre mine? Lucruri urate, la care nu te asteptai. Si usor usor, incepi sa nu mai intelegi nimic. De altfel, ceea ce am scris aici e fara sens dar simt nevoia sa scriu. Efectiv sa scriu.
Si te gandesti cum ai putea sa repari lucrurile. Pai, cum ai putea?? Din moment ce tu stii cum trebuie sa se simta cineva cand gandeste ceea ce ai gandit si tu(da stiu, n-are sens). Nu poti decat sa te strofoci si sa ai rabdare, constient de faptul ca poti demonstra multe daca vrei si ca tu, dintre toate persoanele, nu o sa mai pierzi pe nimeni.
Dar da, ma consoleaza sa stiu ca, daca lucrurile merg prost inseamna ca trebuie sa mearga mai bine.
"Nu vreau sa uit, doar sa trec mai departe."
Nu mai sti cine sunt eu...
I'm a ghost of a girl that you looked right past.
I'm a voice you didn't wanna hear.
I'm a page in a book that you read too fast.
But I'm still here.
You never cared, never tried, never even asked. Maybe I didn't wanna stay. You shut your eyes, told your lies then you had your laugh. And that's okay.
Cause you don't know me. You don't wanna know it's real. And I'm not sorry. For who I am, for what I feel. Cause you don't know me .
I got more on my mind than I ever told. I got pain that you never felt. I got the scars. I can deal with it on my own. I've got stories that I'll never tell. But maybe its just as well.
I'm strong, I'm a mess. Altogether an emotional wreck. I can scream, I can beg you to see. I'm alive I'm awake, I'm unglued. I'm not gonna break down, now .
Daca tu nu ma cunosti, atunci cine?-we both think the same.-.
(partea cu rosu e si pentru tine, Gabi:))
Amm,da:)
RăspundețiȘtergere