"-Ce-a fost aia?
-Aia care?
-Ti-am zis "te iubesc". Dintre toate cuvintele care ar fi putut iesi din gura ta dupa ce in sfarsit ti-am spus, tu ai ales sa faci remarca asta?
-Da' ce ai fi vrut sa spun?
-Nu vreau sa-mi spui ceva siropos si gretos ca stiu ca nu simti si tu asta dar pur si simplu, nu ma face sa ti-o spun si apoi sa o regret. Te rog mult pentru ca de asta imi era cel mai frica. Dar stai, sti de ce nu mi-ai zis nimic altceva?
-?
-Pentru ca te-ai tinut atata de mine sa-ti spun asta, incat acum te-am luat pe nepregatite. Faza e ca tu niciodata nu te-ai gandit care vor fi cuvintele ce vor iesi din gura ta dupa ce iti spun asta pentru ca acele cuvinte sunt/au fost foarte importante. Te-am luat pe nepregatite, nu te-ai gandit niciodata ce o sa spui dupa. Sau poate ti-ai imaginat ca nu o sa ti-o spun niciodata, cel putin nu asa..."
Suparata? Nu. De ce as fi suparata?
Sa ma bucur? De ce, vrei sa fiu fericita ca esti tu nefericit? Nu, n-am cum. Sunt o fraiera ca vreau ca tu sa fi fericit, mai ales ca spun asta in timp ce-ti simt mirosul si am atatea sentimente care se lupta in interiorul meu. Dar dati-va dracu, va sta bine. Fiti fericiti. Nu o sa fiu niciodata suparata ca tu ai ales pe altcineva, nu ti-am cerut niciodata sa ma alegi pe mine pentru ca stiu ca e imposibil chiar daca, odata, intr-un moment plin de speranta, ai ales sa o faci insa nu ai mers pana la capat. Nu o sa faci ceva ce te va distruge si apoi sa vi la mine, nu eu sunt planul de rezerva. Va trebui sa-ti faci ordine in viata si apoi sa ma cauti. Stiu, suntem doi distrusi mintal si probabil avem nevoie de un psiholog, dar in toata nebunia asta ne intalnim, cumva, undeva, la mijloc. Si oricata gelozie se zbate sa iasa afara, nu se va intampla. Si mai stiu ceva, nu am sa-ti mai spun ca te iubesc. E prea usor. Nu o sa ma mai distruga sentimentul ca tu esti cu altcineva, cumva reusesc inca sa-l tin sub control, insa, terog, nu-ti bate joc de mine, nu ma face sa cred ca daca e ea, pe mine m-ai dat la o parte. Si nici nu stiu de ce ma gandesc la toate astea acum, nustiu de ce, intr-un fel, presimt ca ai multe vesti bune de dat la care eu va trebui sa zambesc si sa te felicit. Hei, asta fac eu, nu sunt eu Andreea? Marog, ziua de maine decide totul, eu clar o sa te astept daca ai de gand sa ma cauti...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu