YOU

Cine sunt? Sau mai bine zis, cine am devenit? Ma uitam la vechile postari (am avut si eu in sfarsit lipsa de ocupatie-ciudat) si aveam una in care ma descrisesem, exact asa cum eram. Ciudat cum nu aveam incredere in mine..cum spuneam ca eu sunt fata care ar baga capul in pamant de tristete, dar mereu ai recunoaste-o dupa zambet, pentru ca nu lasa niciodata sa se vada durerea si ar face o gluma perversa. A trecut cat...un an?
S-au schimbat enorm de multe, din toate punctele de vedere. Cel mai mult m-a socat insa, ca, inca de pe "vremea"(lu stefan cel mare) cand aveam aparat dentar, am zis ca daca va fi sa intalnesc pe cineva special, vreau ca acea persoana sa ma placa pentru ceea ce sunt eu. Si acum, sunt indragostita de o persoana care, mai mult sau mai putin, nu e ok cu felul in care sunt. Si nu ma refer la aspect, desi atunci despre asta vorbeam. Stiu doar ca, acum un an, n-as fi permis niciodata ca acel gen de pers sa insemne vreodata ceva pentu mine.
Nu m-am vopsit roscata, inca sunt tipa cu paru blond inchis, dar care uraste blondele. Nu mi-am pus extensii. Nu am nici lentile pana la urma, dar imi iubesc ochii. Am inlocuit accesoriile cu tinte in mare parte si am trecut de la blugi la tot felul de rochii si fuste, iar baschetii sau shoesii nici macar nu au mai reprezentat o optiune in vestimentatia mea. Recunosc, nu-mi placea cum aratam atunci. Acum insa, imi place, arat exact asa cum am visat mereu ca voi fi la varsta de 15 ani si sunt oarecum mandra de mine, mandra ca pot merge pe strada si sa intorc capete sau ca pot merge in croaziera si dintre toate fetele, eu sa fiu cea caruia el ajunge sa-i sopteasca "you're so beautiful". Oricum, trebuie sa-i multumesc celei mai bune prietene ca m-a facut sa nu mai fiu atat de inchisa in mine cum eram si ca face in fiecare zi ca lucrurile sa para simple. Mi-am schimbat caracterul. Cel mai bun prieten mi-a zis pe la inceputu verii "pana mea, nu stiu, poate ai mai crescut, suporti si tu altfel". Acum nu simt nevoia sa arunc un zambet fals. Zambesc sincer atunci cand simt nevoia si cand nu, am dreptul sa fiu trista. Nu aveam incredere in multe persoane atunci, care totusi erau in viata mea. De fapt, avem incredere intr-o singura persoana si tocmai aceea s-a dovedit a fi cea care nu merita. Acum stiu ca am 3 cei mai buni prieteni si un tip pe care il iubesc si imi este de ajuns. Ma pliez si acum pe personalitatea fiecaruia, insa nu o mai fac intr-un mod fals si sunt mandra de asta. Inca iubesc, dar nu mai sunt indragostita. Noptile? Le dorm, nu le plang. Ma comport normal si ma descarc asa cum ma simt eu mai bine. Acum nu prea am chef sa citesc ceea ce imi placea inainte, si desi prefer in continuare rock-ul pentru versurile geniale, nu am mai frecventat genul in ultima vreme si cu siguranta nu l-am mai exteriorizat. Mai nou, ma uit la orice are legatura cu medicina/psihologia (am terminat ieri "lie to me" <3, azi am inceput "dr. House"). Parerea oamenilor nu mai conteaza ("fuck it"- char a ajutat mult Skinsu'), si sper sa-mi mentin atitudinea asta si la liceu. Am ajuns sa inteleg si ca parintilor trebuie sa le spun"bine" si sa tac, dar sa fac asa cum imi este mie mai bine. Eram distrusa inainte, din multe puncte de vedere. Nu mai sunt, dar nu stiu daca voi mai fi. Eram o alta persoana. Acum vreau sa fiu asa cum ii place lui. Acum nu plec din casa fara sa fiu aranjata perfect. Acum zambesc perfect. Faptul ca am terminat-o cu aparatul dentar a fost un MARE pas pentru mine. M-a ajutat mult pentru ca m-a facut sa simt nevoia de a zambi din suflet si implicit de a trai. Dar m-a ajutat enorm si "relatia" asta de 2 ani jum pe care am avut-o cu el, pentru ca m-a invatat sa fac fata prejudecatilor si criticilor. Acum vreau sa fiu inconjurata de dragoste si sa pot oferi innapoi celor care merita/vor merita, sunt in sfarsit pregatita. Am devenit genul ala de fata care le spune "te iubesc" celor mai buni prieteni si care trimite mesaje pline de sentiment. Acum vreau sa cuceresc.
Nu mai sunt fata aia. Acum merg pe strada si incerc sa stau dreapta si cu pieptu in fata. Daca ma vezi cu prietenii, nu ma va interesa cum ma percepi. Daca sunt singura insa, o sa trec pe langa tine prinvindu-te in ochi, ca si cand nu exista persoana mai fitoasa. Inca dor multe, da, dar invatam sa traim cu asta. Nu mai tin totul in mine acum, mai las si afara, aici si acolo, ca sa-mi fie bine. Totusi, un lucru nu s-a schimbat: inca mai am glumele perverse.

Published with Blogger-droid v2.0.7