Am inceput sa ma gandesc de ceva vreme ca..sunt o persoana rea. Acum stiu ca toate "fiintele" care ma injura zi si noapte sau gandesc asta despre mine o sa fie gen "o wow a descoperit si ea in sfarsit". Adevaru' e ca, consider ca numai eu am voie sa spun asta. Sa spun ca sunt ipocrita sau nesimtita, nu altii indiferent cat cred ei ca ma cunosc.
Referitor la titlu, am inceput sa ma gandesc oare ce se intampla cu mine. Azi eram intr-o dispozitie de milioane si totusi, orice lucru imi iesea pe gura trebuia sa fie ceva intepator sau spus in scarba. Atunci poate ca nu sunt asa de fericita. Si imi pun tampita intrebare "de ce". Adica am o viata superba pe care multi ar vrea-o. Ma bucur de atentia multora dar nu ofer in schimb (mai nou). Oare chiar asa de dura m-au facut toate chestiile? Adica, atata timp am spus ca nu vreau sa-mi pese doar ca am ajuns sa-mi placa sa ma doara in cot daca jignesc pe cineva. Acum stiu ca, dupa cum mi-a spus azi cineva, chiar nu cred ca sunt rea defapt. Oamenii rai si gretosi sunt..rai si gretosi. Adica stiu ca uneori as vrea sa fiu asa. As vrea sa-i dau pe toti afara din viata mea, sa ma lase sa stau linistita in casa cu usa de la camera inchisa, sa pot sa urlu daca vreau fara sa se uite toti la mine, sa nu mai vreau sa ii multumesc pe toti pentru ca toti iubesc doar fata vesela si amuzanta. Si reusesc sa ma inchid in mine intr-un sens urat fata de cel de anul trecut. Ajungand sa fiu fiica pe care mama o vede matura, tipa care intelege ce te doare, si fata care invarte mai multi tipi pe degete dar il vrea pe unul singur. Si am mai observat si asta la mine, mereu vreau ceea ce nu am. Pe bune, e gandire de nebuni adica nu ma pot bucura si sa fiu fericita cu un tip pentru ca, atata timp cat stiu ca nu e doar al meu ma atrage incredibil de mult dar odata ce devine al meu, in toata fericirea mea nu pot sa nu ma abtin sa nu ma gandesc ca "nu asta vreau". Poate ca vreau sa sufar. Sa devin respingatoare la suparafata, ca persoanele alea pe care iti este frica sa le bagi in seama. Poate ca vreau sa ma urasca unii. Poate ca vreau sa ii doara. Insa nu cred ca mi-am ales persoanele potrivite...
'I just can't get enough".
"Somehow I want more."
Poate ca de aceea nici nu mai plang noaptea. Sufar, dar nu plang. Lacrimile alea aratau ca imi pasa. Acum doar doare. Doare dupa cum am mai spus, ca nu ma bucur de ceea ce e al meu, doare faptul ca pur si simplu ma intereseaza prea mult parerea altora, mult prea mult si nu ma mai inteleg pe mine la faza asta, doare stiind ca timpul trece si nu il pretuiesc pe el si persoanele de langa mine, doare stiind ca zilnic arunc cuvinte la nimereala, doare faptul ca parca tot eu ma invinovatesc pentru greseala celorlalti iar in ei vad perfectiunea, doare ca nu se mai vede cand ma doare ca sa mai aud cate un "hei, ce ai patit?", doare ca mi-am pierdut anumiti prieteni care erau totul pentru mine si daca as putea, as schimba multe din felul in care au decurs lucrurile, doare ca unii poate, cand citesc asta or sa ma faca nebuna/neinteleasa/prea sensibila sau poate din contra, insensibila. Altii doar o sa citeasca si nu o sa judece. Pe ei ii voi aprecia. Si din nou, se pare ca ma intereseaza f mult ce cred altii, doare ca anumite lucruri ce obisnuiau sa fie totul pentru mine acum nu valoreaza nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu