M-ai mintit. Lucrul asta n-am sa-l iert. M-ai facut sa ma urasc pe mine pt ca vreau o persoana care imi face atat de mult rau. O zi. Un telefon. Cateva cuvinte. Multe lacrimi. Nu o sa accept niciodata o persoana care ma minte tocmai pentru ca mi-e atat de greu sa am incredere, nu cunosc nici-o persoana care sa ma fi mintit si sa fi ramas in viata mea. Si totusi, tu esti exceptia. Tu mereu ma faci sa sufar si sa plang si sunt convinsa ca daca ai citi asta ai spune "atunci o sa dispar din viata ta, daca iti fac atat de mult rau." Dar ai putea, macar odata sa spui "imi pare rau." Si de ce te vreau? Pentru ca dupa atata timp, inca ai momente in care esti prietenul bun pe care l-am cunoscut acum 4 ani. Inca pot sa te sun si sa facem misto de fostele tale si sa radem...inca ne sustinem, inca avem aceleasi pareri. Am gandit mereu la fel, si stiu ca am stricat totul in ziua in care am negat asta. Si nu stiu, poate ca deabea acum m-am obisnuit, sa ma doara atat de tare si apoi sa realizez ca nu merita. Eu nu ma mai chinui, dar daca vreodata o sa vi la mine, o sa te primesc intotdeauna.
Tu ai renuntat la noi, acum am renuntat si eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu