Chiar daca as vrea sa dau drumu, sa renunt, nu mai am cum. Sunt prinsa in chestia asta si poate nu voi fi fericita, dar nu esti oare fericit atunci cand cel pe care il iubesti e langa tine? Doar atat, nimic mai mult. Si incepi sa incerci iar si incerc si eu, in sfarsit. Si nu stiu. Nu doresc nimanui sa fie in situatia mea, dar in acelasi timp imi pare rau pt ei ca nu vor sti niciodata cat de frumos poate fi. Poate au fost zilele cand veneam de la scoala in a8a si plangeam singura si nu intram in casa pt ca n-as lasa pe nimeni vreodata sa ma vada plangand. Cand singura in camera dadeam cu pumnii in pereti si plangeam pana nu mai aveam aer, cand ma uram pe mine, cand am spart oglinda. Nu pot sa cred nici acum cum tipam in casa s-au bagam capu in perna...numai acum, cand ma gandesc si privind din afara imi dau seama cata durere aveam acolo.Dar i-am rezistat, pt ca asta fac mereu. Asta stiu sa fac cel mai bine. Si stiam ca nu e sanatos si poate nici normal. Dar nu conta. Atunci cand nimeni nu stie, nu intelege, nu poate sa te ajute, INVETI. Inveti sa te descurci singur, inveti sa iubesti, inveti sa te indepartezi de persoanele care iti fac rau, inveti sa fi puternica pt altii si poate chiar mai fericita decat ei ca sa ii ajuti, incepi sa-ti versi nervii si supararile pe altii...pe cei mai buni prieteni uneori cu toate ca sti ca nimeni nu merita asta. Mai ales ei. Esti furioasa undeva, pe ei, ca nu te pot intelege si ajuta. Dar nu e vina lor ca esti tu fucked up. Te obisnuiesti cu faptu ca esti distrusa inauntru, dar esti constienta ca meriti sa fi fericita. Pentru ca am avut si acele momente...in care radeam, in care lucrurile aveau sens. Cand lacrimile erau de fericire. Cand nu-mi venea sa cred cat de norocoasa sunt. Nu as schimba nimic si ti-am zis sa nu te schimbi niciodata. Azi am realizat iar cat de mult ne-a schimbat vacanta aia, pe toti 3. Am ramas asa de atunci. Ce ciudat...cine ar fi crezut..nu?
Poate o sa ma pierzi intr-o zi, dar stiu ca nu acum. Nu pot renunta la persoana care e exact la fel ca mine. Dar e bine la liceu, pt ca nimeni nu mai stie de tine inafara de colega mea de banca si de Gabi, evident.
Tot nu pot sa cred ce ai zis..
- Ma urasti.
- Poftim? Nu.
- Ba da. Undeva in adancul tau ma urasti, recunoaste.
- Nu poti sa urasti ceva ce iubesti.
Oare?
(Just because it burns doesn't mean you're gonna die.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu