Cat de fericita eram....ma uitam prin vechile postari si am gasit asta:
"8A
Ieri am terminat oficial a8a. Ultima oara cand am fost absolut toti, profesori si elevi la un loc. Ultimul clopotel, ultimele diplome pe care le-am primit in 206 si ultimele medii pentru care ne-am chinuit atata. Daca ar fi sa ma gandesc la clasa a8a, as putea sa spun ca, atunci cand a inceput anul, ma asteptam sa fie oricum, numai nu asa. Nu atat de extraordinar, superb! Am trecut prin MULTE anu asta, prin sentimente de invidie, frica, am fost confuza, prin sentimente de plictiseala sau prin unele care imi indicau faptul ca nu mai stiu ce sa fac, prin disperare. Dar peste toate, m-am apropriat de colegii mei mai mult anul asta, mai ales in ultimle 3 luni. In cateva luni, s-au intamplat mai multe decat sau intamplat in 8 ani. Am avut nenumarate sentimente de fericire, implinire, am ras cu lacrimi, am iubit mult de tot si am invatat multe. Am realizat ca nu vreau sa traiesc fara colegii mei, sunt persoanele care nu ma intereseaza ce cred despre mine, pentru ca m-au vazut in toate ipostazele, in toate momentele, dar sunt bucuroasa ca o etapa din viata mea s-a incheiat si urmeaza una noua, despre care toata lumea se astepta sa fie si cea mai frumoasa. Ramane de vazut... eu una sper ca, oricat ne-am schimba, sa pot sa spun un "buna" atunci cand peste cativa ani ma voi intalni cu unul dintre colegi pe strada. Am inteles acum, ca fara 2 dintre cei mai buni prieteni ai mei, singurii care erau din scoala, nu as fi rezistat in fiecare zi plina de plictiseala, tristete. Fara vorbele grele aruncate la nervi, fara toate poreclele, glumele, certurile, melodiile, "te iubesc"-urile, filmarile, iarna, mesajele, lacrimile, serialele, cartile, zambetele, cum in fiecare dimineata cand intram pe usa clasei Adi imi spunea primul "neata" pentru ca statea in prima banca, cum mereu cand veneam langa voi 2 intrebam "cea faceti aici?", cu toate misto-urile si glumele noastre de santier. Toate planurile, nebuniile; pe bune acum, cine mai e ca noi? Noi astia 3 care ne certam daca sa plecam acasa cu masina sau tramvaiul. Ce m-as fi facut fara voi, hartile universale ale bucurestiului, fara fazele de la metrou si cum stateam pe banca in fata la Antipa si faceam poze? Fara sa mergem in Cismigiu...cui sa-i povestesc totul? Nu stiu cum as putea sa am genul asta de prietenie cu altcineva. Ok, poate fiecare vom gasi persoane care "ne inteleg perfect", dar imi spuneti si mie cu cine o sa ma mai prostesc? Cine o sa stie cum aratam cand eram mica, cine o sa-si aminteasca de mine cea cu aparat dentar, cine o sa-mi stie ticurile, cu cine o sa pot sa ma umilesc in ultimul hal, sa nu ma gandesc ce scriu inainte sa apas "send" pe mess sau sa scot cele mai tampite chestii pe gura? Imi zici si mie Gabi, cu cine o sa mai spun "ce proaste suntem, da' chiar suntem f proaste", sa rad euforica la Mc sau sa nu ma lasi sa ies din baie, cu cine o sa mai rad uitandu-ma la bec si crezand ca e luna? Mai exista o persoana pe care sa o fi terorizat in asemenea hal incat sa ajunga sa-i placa rock-ul, sau vreuna care sa-mi asculte dramele din dragsote in timp ce merge cu mine dupa pasaport? Prieteni ca voi, niciun liceu nu-mi poate aduce si daca Adi nu ma invita la bal la Sava o sa-i para foarte rauuu!(stiu unde stai^^). Am incercat o gramada de chestii in scoala asta, am placut, am plans, am trecut de la emo la ceea ce sunt azi. M-am maturizat fara sa vreau sau sa-mi dau seama si am avut nenumarate prietenii care s-au rupt si mi le-a adus pe cele de azi. Ne-am schimbat mult, cu totii, dar imi va fi dor de toti colegii mei, cu toate ca vreau la liceu. A fost prima intamplare de genul asta, atatea emotii la un loc, e prea mult pentru a putea exprima. Dar o sa-mi fie dor. Acum vin examenele si liceul si desi astept de mult, as fi vrut sa repet luna asta incontinuu. VA IUBESC MULT!
Acum macar stiu ca sunt boboaca:D"
<3333333 mi-e dooor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu