Poate pt ca ne era dor, de corpul celuilalt, de atingeri, de tot. Poate asa se explica felul in care am intrat in apartament si am trantit usa in urma noastra. Cum m-ai lipit de perete in timp ce ne sarutam apasat. Poate asa se explica cum, desi ma trantisei deja pe canapea, am ajuns pe jos. Niciunul nu spunea nimic, ne era frica sa nu gresim, sa nu devina iar totul urat si plin de tristete si ura. Nu pot sa-mi explic de ce, in timp ce ma sarutai pe gat m-am gandit la toate tipele tale (tocmai eu, care nu eram deloc interesata), la ce mi-ai facut, la ce ai facut, la cat a durut. Si tot acel sentiment urat a iesit la suprafata. Nu stiu de ce cand te-ai ridicat, fara tricou si m-ai luat de mana sa mergem spre dormitor mi-au curs lacrimi pe obrazi. Pur si simplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu