Initial am intrat in baie cu gandul sa nu mai ies. Ma rog, cel putin nu "pe picioarele mele". Am avut momentul acela in care, singura intr-o camera fiind, tot nu ma simt suficient de singura. Momentul acela in care as vrea sa fug de lume, sa ma bag intr-un colt ghemuita si sa plang. Sa fiu eu cu durerea mea si sa fie liniste. Pacat ca, in baie, coltul era ocupat de toaleta (hehe).
O gramada de ganduri si conversatii. Oameni care incearca sa ma faca sa ma simt mai bine, dar pe care nu-i vreau in viata mea. Totusi, ii am langa mine pt ca tin la mine. Nu o sa-mi bat niciodata joc de cineva care are sentimente pt mine. Mi-am promis asta si cred ca am si reusit pana la urma. Nu o sa-mi bat joc pt ca vreau sa fiu opusul felului in care se comporta el, cu toate ca nu prea imi iese pt ca avem aceleasi caractere.
Whatever, cum spuneam, sa fug de lume..si am incercat sa raman calma. Nu stiu momentul in care au inceput sa-mi curga lacrimi (pt ca duh, aveam fata uda in dus) si sa doara. Sa doara efectiv atat de tare incat am cazut in genunchi. Nustiu daca vi s-a intamplat asa ceva da' nu e o senzatie prea placuta. Am vrut sa tip, dar mi-am acoperit gura si mi-am inabusit tot odata un hohot de plans. Incepusem sa tremur, sa am spasme (la propriu). Vroiam doar sa vomit acolo, sa sparg peretii, sa calc tot in picioare. Vroiam sa dispara ura aia si durerea din sufletul meu pt ca n-ar trebui sa fie acolo. Lacrimile curgeau siroaie si ardeau. Groaznic. Stateam efectiv in genunchi in cada, cu o mana la gura si cealalta mana apasand peste ea pt ca hohotele erau prea mari. Am strans din ochi si am inceput sa gandesc lucruri fara sens, sa vorbesc in soapta si sa spun ca vreau sa dispara, ca vreau sa fie al meu, ca e imposibil sa doara atat de rau incat sa-mi simt inima cum plange. Poti tu, citind asta, sa intelegi genul asta de durere? Poate cineva? E ca si cum ai avea un bolovan imens pe piept. E ca si cum ai fi dezvirginata in acel moment, doar ca durerea o simti peste inima. Intepand si apasand. Si tremuri de durere. Incepusem sa dau cu pumnii in peretii reci ai baii si degeaba. Incepusem sa plang. Tare. F tare. Stiu ca mama s-a speriat la un mom dat ca auzea ceva, dar cum nu las pe nimeni sa ma vada plangand, m-am calmat cateva secunde. Apoi am izbucnit iar. Ma tineam de gura, lacrimile curgeau siroaie, corpul tremura, genunchii ma dureau. Inima mea? E rupta-n 2 iar stomacul are o gaura mare cat America. Parca a fost sfasiata cu dintii. Parca fiecare parte a corpului meu a fost sfasiat, ranit intentionat. Parca nu mai rezist.
Am avut o criza cum nu mai avusesem dintr-a 7a cand m-am rugat efectiv sa nu mai doara. Nu doresc nimanui asemenea durere...dar, pana la urma, daca vine la pachet cu iubirea pe care am primit-o, atunci cred ca merita.

*Nu cer nimanui sa-i pese de ceea ce am scris aici. Pur si simplu am avut niste sentimente atat de urate incat a trebuit sa le descriu pt a uita (stiti faza eu-scrisul). Stiu ca sunt persoane care nu dau 2 bani pe ceea ce simt si urasc sa spun ca astia sunt asa-zisii mei prieteni. Si da, as fi vrut la un moment dat sa nu mai ies din baia aia pe picioarele mele (daca intelegeti unde bat), dar asa as da satisfactie unora ca nu m-ar mai vedea suferind. Si acum stiu ca m-am intors cu totul. Iar daca cineva reuseste sa-mi mai ajunga la inima din seara asta, acela este cu adevarat special, pt ca multe cuvinte pot fi spuse frumos dar in ochii mei, tu poti ramane un nimeni. :)*

A, si stiu ca va ganditi de ce imi fac rau mie. PAI ATUNCI CAND SIMTI CEEA CE SIMT EU, N-AI CUM SA OPRESTI ATAT DE USOR SENTIMENTELE. NU E CA SI CUM AI UN BUTON ON/OFF CARE SA-TI ZICA MOMENTUL IN CARE SA LE OPRESTI. O SA SIMT ASTA ATATA TIMP CAT O SA O SIMT SI O SA SUFAR CAT O SA SUFAR PT CA SUNT OM SI AM VOIE. SI CRED CA AM SUFERIT PANA ACUM CAT N-AU SUFERIT ALTII NICIODATA. SI NU, NU E O ALEGERE PT CA DIN MOMENTUL IN CARE ESTI PRINS IN ASTA, NU STIU CUM MAI SCAPI. DACA STIE CINEVA IL ROG SA-MI SPUNA SI DACA NU, SA INCERCE MACAR SA INTELEAGA.

Published with Blogger-droid v2.0.9