duminică, 26 mai 2013

I know it makes no sense, what else can I do..

M-am uitat azi la toate mesajele vechi, toate conversatiile care pareau atat de importante. Sti  ce am realizat? Ca te-am lasat sa ma tratezi oribil, si nu meritam asta. Eram tot timpul la "indemana" ta. Acum, citind conversatiile vechi nu-mi vine sa cred cum ma comportam, dar eram indragostita. N-am sa ma mai las niciodata calcata in picioare de nimeni asa cum ti-am permis tie. Tot nu pot sa cred cat timp si cate cuvinte aruncate a trebuit sa suport ca sa pun piciorul in prag. Si daca nu vorbeam la telefon in seara aceea sa-mi spui atatea lucruri care sa ma faca sa-ti plang la telefon, n-as fi renuntat niciodata. Deci multumesc. Asta era singurul mod prin care ai fi putut sa ma salvezi, stiu acum. N-as fi putut niciodata sa vreau altceva sau ceva de bine de la tine.
Chiar imi promisesei ca va fi altfel de data asta. Si a fost altfel, a fost cel mai rau.


SI NU UITA: "a, serios? ia zi dintre cate aveai de ales"
                      "3"
                      "ok, eu nu sunt o optiune."

*acum 9 luni*
"multumesc.."
"pt ce?"
"pt tot, pt ca esti aici.."

Nu mai cred asa ceva deloc. You don't destroy the one you love. Imi place sa cred ca m-ai iubit si inca ma iubesti putin, ca inca gandesti ceea ce imi ziceai mereu, ca noi avem o legatura si ca asta e motivul pt care inca ma mai cauti. Ca nu regreti ca te-ai gandit, ca vom mai avea tangente in viitor. Mi-e dor sa-mi spui ca iti place efectiv prezenta mea si te simti bine langa mine, chiar si cand nu spunem nimic si e o liniste draguta intre noi. Erai motivul pt care eram mereu fericita, dar ai distrus tot ...tot.. nu cred...tot nu cred ce am suportat si cat am suportat. Tot nu cred ca din cel mai bun prieten al meu, cum vorbeam de trupe, de viata, cum ascultam muzica impreuna, cum eram sinceri si deschisi, cum ascultam "Lucky" a lui Jason Mraz (mi se parea ca lucrurile alea s-au intamplat ieri, dar acum simt ca s-a intamplat acum o vesnicie); ai devenit persoana cu care e greu sa vorbesc si lucruri normale. Cred ca asta a fost cel mai mare soc.

*acum 4 luni*

"sti ca tu ai fost cea mai buna prietena a mea, nu?"
"si tu ai fost cel mai bun prieten al meu"

"cred ca vei fi mereu aici"
"o sa fiu mereu aici"
"iti multumesc pentru ca ma iubesti si pt ca..tot"

"eu nu renunt la persoanele pe care le iubesc"

"eu nu spun niciodata te iubesc si promit degeaba"

Iar apoi...

Nu o sa mai auzi "te iubesc" de la mine. Nu asa cum e totul acum. Nu.


"nu o sa mai vorbesc cu tine ca inainte"

Iar eu am plans, m-am distrus, dar am trecut peste si mi-am revenit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

"Be yourself. Everyone else is already taken."

-Oscar Wilde