Pur si simplu imi era dor...miros de vara, clor, piscina, apartament, casa, cele 3 bai maaari, dusul, patul, geamul dinspre rasarit, aer cald, aer conditionat, sa ma trezesc dimineata (adica la 4 dupa-amiaza) in pantaloni scurti si sa ies din camera doar ca sa strig la bucatarie "vreau si eu cartooofi!", sa stau pe laptop pana la 7 dimineata si sa-mi vad serialul, iar intre timp sa prind si rasaritul, sa vorbesc la telefon la 3 in timp ce ascult skrillex la maxim, sa stau in balansoar si sa fie kiss fm pe fundal, sa fumez in timp ce ma uit la serial iar apoi sa urc pana la balconul de la etajul 2 ca sa pun tigarile la flori, sa ma streze dusul ca sare in toate directiile, sa mi fac poze, sa stau doar in lenjerie si sa ma uit in reflectia din geam in timp ce vorbesc la telefon, sa am baaaani $$$$$, sa ma cert pe iphone pt ca vreau sa ma joc, sa am cartea, semintele si cola langa mine....
M-am mutat in mini-saptamana asta de "vacanta" la varteju si evident mi-am amintit de varaa <3...cumva am incercat sa ignor ca ultima oara am fost acolo in vacanta de iarna cand.......
Ma rog.
Ideea e ca mi-am amint de vara, de tot. Si odata ce am facut toate lucrurile pe care le-am insirat mai sus, mi-am amintit, m-am simtit iar fericita, ca acasa. Deabea astept, mai e o luna de scoala si apoi ma mut in sfarsit. Iubesc locul ala, semnifica tot pt mine. Peretii aia stiu atatea secrete si in camera aia s-au intamplat atat de multe..
A fost super scurta vacanta asta, dar m-am simtit din nou fericita. E adevarat ca, odata cu ea au revenit/revin si vor reveni vechile obiceiuri, amintirile, persoanele care se intorc si la care ma intorc dar pur si simplu, nu mai pot de dor. Vreau sa fiu iar eu, care are totul si simte totul si vrea totul. Vreau iar fata aia..nu mai pot de dor..
Mi-e enorm de frica sa nu-mi amintesc de vacanta de iarna. A fost ca un vis atunci, nu am crezut vreodata NICIODATA ca cineva se poate simti atat de fericit, atat de iubit si plin de viata, atat de inocent si frumos; mai ales eu. Nu mi-as fi imaginat ca eu sa simt vreodata asa ceva. Dar am simtit, cu totul, cu tot sufletul si din toata inima.
Pana am cazut.
O sa incerc sa reprim si sa ma gandesc la amintirile alea foarte putin, chiar deloc. Au fost cele mai frumoase momente din viata mea si pur si simplu nu vreau sa le stric. Totusi simt ca am o a2a sansa sa redevin asa. Uneori as plange de fericirea pe care am simtit-o atunci si care nu stiu daca va mai veni vreodata.
Si atunci, am iubit din toata inima, cu totul.
...dar, pt ca EVIDENT VORBEAM DE ALTCEVA, in curand vine varaaa. Si vom fi fericiti (lol eu care sunt pesimista zic asta). Deabea astept ziua aia in care o sa ma mut si totul va fi din nou al meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu